Cheia

Cheia e la poartă. Portarul e la Bancă. Bancă? care Bancă?
Aşa se rezumă aventura mea săptămânală, repetată cu varii diferenţe miercuri de miercuri, începând cu orele 13.45

Miercurea de la 14.00 am Laborator de "Sisteme de Operare" cu anul 1 - Informatică. Noţiunea de laborator presupune (evident) accesul la un laborator (adicătelea o sală cu calculatoare de butonat de viitorii informaticieni ai patriei). Laboratoarele au şi ele orarul lor, în funcţie de preferinţele profesorilor dar şi (uneori) de o predefinire a scopului laboratorului respectiv.
Fiind "Sisteme de operare", laboratorul respectiv e dedicat (adicătelea există şi alt sistem de operare pe calculatoare, nu doar bine-răspânditul windows), deci ora respectivă se poate face acolo şi doar acolo.

Accesul în laborator se face - evident prin uşă - pe bază de cheie. Cheia e la poartă unde alături de suratele ei de la alte săli / laboratoare / holuri şi magazii şi este păzită de un portar. Care portar, zilnic, între orele xx şi yy (nu ştiu exact care sunt acele ore, doar că ele cuprind ora 14.00) este la bancă. Care bancă? Aia unde trebuie duşi nişte bani de cineva din universitate (probabil de la casierie). Că portarul are rol de the transporter făcând pe paza de corp a duduiei de la casierie, pot înţelege (apropo de asta, dacă vreţi un ban cinstit, portarul nostru n-are nici armă nici nu pare prea periculos!), dar întrebarea mea rămâne următoarea: cu cei 20 de studenţi care au oră de la 14.00, eu ce fac?

Unii colegi, cu care mă intersectez de fiecare dată când îmi asum misiunea de a identifica o altă cheie pe undeva, şi care îmi spun că nu sunt singurul ce trece prin acest quest, rezolvă problema rapid - lasă studenţii acasă. Dar eu, sub obsesiile mele absurde (că cică studenţii ar trebui să facă şcoală), insist: mă duc la departamentul de informatică (unde exista la un moment dat o altă cheie care nu mai există); mă duc la registratură unde nu e nimeni sau dacă e cineva oricum n-au cheie; caut o femeie de servici care ar putea avea cheie şi după încă o tură prin universitate (femeile de servici nu sunt aşa de uşor de găsit cum aţi crede) aflu că doar alte femei de servici (nu e clar care, dar altele ) au cheie, nu alea pe care le-am găsit; mai sun un profesor care ar putea avea şi el o cheie care e ocupat şi nu răspunde sau nu e în universitate sau nu are cheia la el şi uite aşa trece timpul, creşte frustrarea (şi a mea şi a studenţilor) şi se încetăţeneşte mai tare sintagma "1 Aprilie" asociată universităţii.

În fine, azi mi-a luat doar 15 minute să identific o cheie, săptămâna trecută mi-a luat 30 (şi am luat-o tot de la portar, când a revenit de la bancă).

Mă miră totuşi că între atâtea preocupări măreţe de calitate, învăţământ la înălţime, abosrbţie pe piaţa muncii şi alte cele, scăpăm din vedere chestiuni elementare cum ar fi o banală cheie de la uşa unui laborator.

P.S. Oare să-mi fac o dublură? :))