"Choose life. Choose a job. Choose a career. Choose a family.
Choose a fucking big television[...]"
(Trainspotting)
Choose a fucking big television[...]"
(Trainspotting)
Extras dintr-o discuţie recentă:
- Ai grijă că ciocolata crează dependenţă.
- Nu-i problemă. Eu îmi cultiv dependenţele, nu le reneg!
- Şi eu...
Deşi aparent cu titlu de glumă, ideea cultivării dependenţelor nu e - în cazul meu cel puţin - foarte departe de adevăr. Probabil de-aia stau uneori ore (zeci de ore) în şir în faţa calculatorului, uneori nefăcând altceva decât să navighez din pagină în pagină, din link în link sau să stau pe vreun joc online (unii ştiu prea bine despre ce vorbesc). Tot o dependenţă mă duce în fiecare dimineaţă la cafea - dependenţă dată atât de produs (dacă produsul e bun) cât şi de context: gestul asociat cafelei, ritualul din spate dacă vreţi, atmosfera din jurul procesului sunt la fel de puternic imprimate în cortexul meu (poate chiar mai mult) ca substanţele din cană. Pe alt plan, faptul că nu fumez se datorează unei reacţii adverse a organismului şi nu neapărat unei voinţe de a rezista flagelului iar alte dependenţe sunt mai greu exprimabile într-un spaţiu public.
De fapt aici e punctul esenţial - problema dependenţelor stă în acceptabilitatea lor socială: un dependent de calculator poate fi util şi integrabil în societate (poate chiar foarte productiv) pe când un dependent de alcool sau droguri e eminamente a (sau anti) social în ideea în care individul îşi pierde controlul asupra propriilor acţiuni, fiind mânat în acţiuni sau decizii de elemente subconştiente fie fizice (în cazul anumitor dependenţe) fie psihice (de cele mai multe ori).
Dar partea bună a controlului este că omul are capacitatea de a-i da drumul (şi prin asta se deconectează, se eliberează temporar) şi să-l recupereze ulterior. Limita de rezistenţă fizică şi psihică a individului este cel mai probabil mult peste ceea ce ne imaginăm; desigur riscul este şi el mare, dar preferabil unei vieţi de tip nine - to - five trăită sub simbolul fricii. Până la urmă încă din şcoala generală am învăţat că între geniu şi nebun linia e foarte subţire...
- Ai grijă că ciocolata crează dependenţă.
- Nu-i problemă. Eu îmi cultiv dependenţele, nu le reneg!
- Şi eu...
Deşi aparent cu titlu de glumă, ideea cultivării dependenţelor nu e - în cazul meu cel puţin - foarte departe de adevăr. Probabil de-aia stau uneori ore (zeci de ore) în şir în faţa calculatorului, uneori nefăcând altceva decât să navighez din pagină în pagină, din link în link sau să stau pe vreun joc online (unii ştiu prea bine despre ce vorbesc). Tot o dependenţă mă duce în fiecare dimineaţă la cafea - dependenţă dată atât de produs (dacă produsul e bun) cât şi de context: gestul asociat cafelei, ritualul din spate dacă vreţi, atmosfera din jurul procesului sunt la fel de puternic imprimate în cortexul meu (poate chiar mai mult) ca substanţele din cană. Pe alt plan, faptul că nu fumez se datorează unei reacţii adverse a organismului şi nu neapărat unei voinţe de a rezista flagelului iar alte dependenţe sunt mai greu exprimabile într-un spaţiu public.
De fapt aici e punctul esenţial - problema dependenţelor stă în acceptabilitatea lor socială: un dependent de calculator poate fi util şi integrabil în societate (poate chiar foarte productiv) pe când un dependent de alcool sau droguri e eminamente a (sau anti) social în ideea în care individul îşi pierde controlul asupra propriilor acţiuni, fiind mânat în acţiuni sau decizii de elemente subconştiente fie fizice (în cazul anumitor dependenţe) fie psihice (de cele mai multe ori).
Dar partea bună a controlului este că omul are capacitatea de a-i da drumul (şi prin asta se deconectează, se eliberează temporar) şi să-l recupereze ulterior. Limita de rezistenţă fizică şi psihică a individului este cel mai probabil mult peste ceea ce ne imaginăm; desigur riscul este şi el mare, dar preferabil unei vieţi de tip nine - to - five trăită sub simbolul fricii. Până la urmă încă din şcoala generală am învăţat că între geniu şi nebun linia e foarte subţire...
Un comentariu:
Te adaug la blog'roll, ca-mi place cum scrii.
Trimiteți un comentariu