The language of the new generation.

Deşi există prin învăţământul românesc subiecte gen "comunicare pe internet" - până şi eu predau unul care tangenţial se ocupă de aşa ceva, impactul internetului asupra comunicării este, la nivelul societăţii româneşti dacă nu ignorat complet cel puţin minimalizat.

Ca formă de comunicare, internetul a pus accent pe o singură proprietate a comunicării - rapiditate. Nu mai trebuie să aştepţi 5 zile să ajungă scrisoarea la destinaţie, scrisoarea electronică sau aplicaţiile de Instant Messaging (IM) - în România de fapt vorbim de Yahoo! Messenger - transmit aproape instantaneu orice informaţie. De aici a început să scadă dimensiunea mesajelor - dacă în scrisorile trimise iubitelor, Don Juan le scria pagini întregi de istorisiri şi declaraţii, în spaţiul cibernetic nu mai există moment de respiro între mesaje, nu mai există evenimente de povestit.
Pe de altă parte comunicarea instant scade şi calitatea - nu mai există inspiraţie (pentru că se comunică prea mult, prea repede) sau loc pentru înflorituri - mesajul e direct, concis, de cele mai multe ori cu multe prescurtări, iar locul exprimărilor metaforice este luat de mici simboluri cu limba scoasă.

Messengerul şi comunicarea prin messenger sunt în sine fenomene pe cât de fascinante, pe atât de periculoase. Venind pe filieră americană (LOL=lots of laughs, PLS=please, TY=thank you, U=you, BRB=be right back) abrevierile cibernetice sunt la noi rupte de context iar tendinţa, aparent de simplificare ia proporţii groteşti.

Din start pot zice că puţine cuvinte (sau de fapt expresii) de tip messenger slang mi se par a face sens, chiar privite prin perspectiva generaţiei E: brb spre exemplu, utilizat atunci când chiar te grăbeşti, când intervine ceva foarte urgent dar care estimezi că n-o să te rupă de conversaţie prea mult are un sens logic evident - nu am timp să explic ce şi cum, dar ies puţin din conversaţie şi mă întorc imediat.

Mai interesante mi se par totuşi restul cuvintelor şi expresiilor (uneori litere) pe care aş putea să încerc să le introduc în câteva categorii:

• categoria ce tare eşti dacă scrii ca şi cum ţi-ar fi lene să apeşi tastele: k=ca sau că, inclusiv în terminaţia unor cuvinte (ex: muzik, dak, k tine), nush în loc de nu ştiu
  
• categoria ce tare eşti dacă scrii cu prescurtări din engleză care nu se potrivesc: preferatul meu din această categorie este U care în engleză e prescurarea fonetică a lui YOU. În română însă tu şi u nu au vreo legătură evidentă; mai interesant este, când de fapt tu din propoziţie trebuie acordat în gen, număr şi / sau caz - de exemplu: m-am gândit la u toată ziua!
• categoria scrable: categoria asta e interesantă în primul rând pentru că neagă principiul de bază al comunicării pe internet (ăla cu viteza). Aici literele din cuvinte sunt înlocuite ca la scrable. De fapt sunt înlocuite la nivel fonetic, fie după fonetica limbii engleze (sic!) cum e cazul sooper, te poop şi alte cuvinte cu u, fie după fonetica românească, cum e cazul mno sau noh pentru no şi, surprinzător, folosirea j în loc de gi (gajică în loc de gagică).
• categoria moarte diacriticelor: evident, fanul de messenger nu are timp şi chef (vezi prima categorie) să le folosească aşa că fie sunt omise - ceea ce hai să zicem că e parţial acceptabil într-o comunicare de acest gen, fie le compune în metoda clasică (ş = sh, ţ=tz).

Apropo de asta, într-o notă mai serioasă puţin, în timp ce-mi vedeam de treburi printr-un laborator de informatică, am auzit de la unul din colegii mei o plângere de genul "ăştia [adică unii care au făcut o pagină web oarecare] n-au învăţat încă să nu folosească diacritice pe net". Trecând peste ideea că într-un spaţiu academic se prespune respectarea anumitor reguli şi eventual păstrarea unui nivel ridicat de profesionalism, până la urmă să scrii în limba română pe net nu mai e de mult o problemă (cu ă că aşa se scrie). Şi apropo... ştiţi ce înseamnă mata (sau mat)? Înseamnă mâţă (respectiv mâţ); sau nu?

P.S. De ortografie nu mai zic nimic, că mă ia cu ameţeli!