Bucuresti

Noaptea, de la etajul 13, chiar prin plasa de sârmă de la balcon - plasă care nu era acum vreo 3 ani şi care a fost pusă probabil să prevină vreun fatidic accident (căci balustrada balconului e la nivelul şliţului) - Bucureştiul e un câmp de blocuri şi luminiţe, tăcut cu excepţia câtorva maşini ce zornăie nervoase pe singurul bulevard din apropiere.

Îmi amintesc aproape nostalgic, căci sentimentul nu-mi e de altfel foarte familiar, zile în şir petrecute aici urmărind furnicarul de la înălţime, râzând de reclamele idioate de pe clădirile din jur, atârnând la modul cel mai propriu în aşteptarea serii (zilele sunt infern în Bucureşti); îmi amintesc de serile dormite pe balcon din cauza căldurii dinăuntru; de scârţâitul paturilor şi al liftului de stil vechi care are încă puterea de a speria pe cei mai puţin obişnuiţi. Şi peste toate se aşterne marea de lumini şi vuietul străzii.

Când mă gândesc la descrierile citite prin cărţi apropo de Paris sau New York, mă apucă râsul (un râs nervos, românesc) imaginându-mi un discurs despre Bucureşti, că ar fi aşa şi pe dincolo, atrăgând şi provocând prin ceva unic. Acel ceva, după cum am descoperit astăzi, nu poate fi numit decât haos. Şi haosul are atracţia lui, la fel cum o gaură neagră atrage toată materia din jur!

Departe de mine totuşi ideea de a descrie Bucureştiul, mai mult sau mai puţin artistic. Vin aici prea rar, stau prea puţin şi sunt prea copleşit de forţa şi viteza lui ca sa-mi pot aroga un asemenea drept. Mă frapează doar contrastele pe care chiar nu cred că le-au văzut nici Miller, nici acel fotograf ungur (al cărui nume îmi scapă) care face în prefaţa ghidului său foto despre New York o introducere incredibilă. In prezent as spune, definitia contrastului se găseşte în zona Lipscani din Bucureşti - restaurante de lux lângă clădiri în paragină, ţigani jucându-se în gunoaie lângă cafenele trendy, stencil-uri şi grafitti, hipsters fumând jointuri la colţuri, baruri de rockeri şi shaormerii, multă mizerie şi câteva magazine luxoase, totul înghesuit într-un labirint în care poate doar sprijinul Ariadnei te mai scoate la lumină! Un spaţiu de-a dreptul mitic, şocant la fiecare pas, în care parcă nu există reguli, structură, linii de demarcaţie...

Foto by Vali.