Ridzi sau moartea unei sperante

Din toată afacerea Ridzi am rămas cu ungust amar dintr-un motiv cel puţin ciudat. Un motiv pe care nu l-am auzit de la nici unul din experţii comentatori-analişti-politici de pe la televiziunile române, mândrii astăzi de reuşita lor, în numele Dreptăţii şi Democraţiei. Un motiv pe cât de simplu pe atât de naiv: s-a mai prăbuşit o speranţă în revigorarea şi restructurarea politicii româneşti.

Monica Ridzi, avea pentru mine până la un fatidic articol din Cotidianul (ştiu că GSP a lansat ancheta, asta e, nu citesc presa sportivă), imaginea tânărului de succes, femeie pe deasupra (!) care munceşte pe brânci, vine din "provincie" şi se bate cu ăia mari şi-i mai şi învinge. Creşte încet dar sigur, pare sigură pe ea, competentă, a new breed - alături de încă câţiva rătăciţi ca Traian Răzvan Ungureanu sau puţin mai "bătrânii" Horaţiu Buzatu cel care a colaborat cu Happy Fish pentru serialul Culisele Parlamentului, sau Monica Macovei.

Dintr-o dată însă, toată construcţia se dărâmă ca şi cum totul ar fi fost făcut din carton, cu multe oglinzi şi perdea de fum. Greu de înţeles ce s-a întâmplat: furt intenţionat, greşeală regretabilă, neatenţie şi exces de zel şi încredere sau doar s-a lăsat şi ea ca restul pătrunsă de sistem? Ar fi interesant de aflat dar nu cred că se va întîmpla. Ceva semnale erau, pe ici pe colo, mai ales sprijinul acordat Elenei Băsescu - dar una e să sprijini o persoană incapabilă dar care se întâmplă să fie fiica şefului (omului care te-a promovat) şi alta e să fii neatent cu banii publici, sau să furi din ei, chiar şi într-o sumă mai mică decât cei din jurul tău (căci fiţi siguri suma asta e un mizilic!).

Revenind la presa română, cu bucuria şi laudele meritate pe care nu mă feresc să le aduc şi eu, mi-e ca după acest mic succes să nu se culce pe-o ureche şi să scoată de prin Parlament şi Guvern peştii mai mari. Altfel riscă să rămână precum Poliţia Română care se fereşte de marii mafioţi şi bate copii care fură o pâine...