Cultura la români

Despre cultură se poate vorbi în 1001 moduri şi contexte: avem (sau n-avem, după caz) - cultură generală, cultură urbană, cultură organizaţională, cultură informatică (!) şi bineînţeles cultură pop(ulară). Cea din urmă, din păcate, tinde să devină omiprezentă şi omnipotentă şi să anihileze rapid orice urmă din orice alt tip de cultură.

Că în final cultura este (şi) o reprezentare a unei societăţi la un moment dat, nu este o justificare să ne limităm la forme simpliste şi permisive de manifestare culturală. Relaţia dintre cultură şi artă, sau manifestarea culturală sub formă artistică apare atunci ca o alternativă la comercial, la banal, la tot ce este pre-fabricat, pre-ambalat, pre-digerat, numai bun pentru consum în masă.

Cultura e grea. Să citeşti e greu. Să vezi un film de artă, un film care nu poate fi clasificat (vezi împărţirea aiuritoare a filmelor în "comedii", "acţiune", "dramă" etc) e la fel - un act dificil, ce presupune nervi, concentrare, dorinţă de a-ţi provoca intelectul. Să asculţi muzică de calitate, e la fel, un proces pentru care trebuie educaţie prealabilă (cultură muzicală!) şi deschidere spre inovaţie!

Poate de asta, la români (cu diacriticele de rigoare, pentru că moştenirea romană e se pare tot mai departe), cultura nu are succes, nu e căutată, nu e apreciată, iar oamenii de cultură sunt în cel mai bun caz ignoraţi, dacă nu chiar blamaţi (că se dau rotunzi, nu-i aşa?) sau criticaţi prin toate agorele digitale ale naţiei.

Uneori însă, rar - dar poate de asta tot mai valoros, apar unii care se pun împotriva curentului. Se fac că n-aud injuriile şi urletele proletare, par imuni la devalorizarea progresivă din jur şi insistă să-şi vadă de treabă, scoţând cultura la rampă: cărţi, filme, muzică sunt citite, văzute, ascultate, discutate şi se transmite astfel câte un mic şoc electric în direcţia maselor amorţite.

Cât de mult se propagă unda, câte creiere amorţite reuşesc să-şi revină sub impactul ei depinde până la urmă de doi principali factori - încăpăţânarea lor şi sprijinul nostru. Şi pentru că primul moare repede fără al doilea, eu ofer de azi sprijinul meu unui proiect descoperit recent: 1001 ARTE - s-auzim de bine!