România e patria cânilor vagabonzi. Au spus-o multi altii înaintea mea si o repet si eu, ca o moară stricată. Stim cu totii problema asta, dar se pare că multi dintre noi nu-si dau seama că e (si) vina noastră. De fapt a lor (o să vedeti cine sunt ei imediat).
Ideea e după cum urmează: Majoritatea blocatarilor au printre ei câteva suflete miloase, care, spre bucuria baronesei Nicholson (aia de apărea mai demult prin presă - cum că suferea ea de suferinta maidanezilor Bucuresteni) protejează, hrănesc si cresc aciuati pe lângă spatiul locatar numit bloc câte unul, doi, sau chiar mai multi cătei.
Toate bune si frumoase as spune eu, nu as vrea să moară săracii (eu n-as putea să le fac vreun rău), iar conditiile în centrele speciale pentru câini (alea putine care există) sunt destul de inumane (sic!). Recunosc problema la nivel general - acelasi cerc vicios - nu avem bani suficienti deci nu putem face mare lucru, decât să cârpim pe ici pe colo cu banii pe care-i avem, tăind din problemă câte putin până creste iar. Sunt de acord că nu e o solutie pur si simplu să omorâm toti câinii vagabonzi si că multi dintre ei sunt pasnici si chiar draguti.
Ce mă deranjează totusi,e lipsa de responsabilitate a protectorilor lor. Câinii pe care acestia îi cresc, ajung uneori în situatia de a fi să zicem suficient de bine întretinuti (primesc mâncare chiar si de 2 - 3 ori pe zi) ceea ce îi face - culmea - mai agresivi. Agresivi în sensul că, primind afectiunea si protectia câtorva, îsi dezvoltă acel instinct de a-i proteja la rândul lor si prin urmare latră sau chiar muscă pe ceilalti.
Aici este prostia ce depăseste cu mult mila concetătenilor mei, dublată (sau chiar triplată) de faptul că acesti câini nu sunt castrati si se înmultesc în voie. Căteaua aciuată la scara vecină cu a mea a avut recent vreo trei pui care (tot prin mila vecinilor) au supravietuit si probabil sunt bine mersi pe la alte scări. E un exercitiu facil de logică să întelegi că peste doi ani numărul lor o să fie măcar dublu si atunci din nou trebuie aia răi (ca Băsescu în Bucuresti) să vină si să ne scape de ei.
Altfel o să ajungem ca peste tot să fie ca în statiunea Parâng unde a devenit o aventură să urci pe munte si chiar să schiezi sau să te dai cu placa din cauza unor haite de 6 - 7 câini aciuate pe lângă diferite cabane si o să vedem mult mai des incidente ca acela în care un câine vagabond a intrat pe circuitul de Formula 3 - singurul tinut până acum în România. (vezi foto dreapta)
Si ca să închei, revin la problema responsabilitătii. Nu cred că un om normal poate pretinde vecinilor lui să suporte prezenta crescândă a câinilor tot mai agresivi pe care el îi hrăneste din milă. Solutiile sunt foarte simple:
Dar e mai simplu doar să fii mândru de tine că esti milos si sa te bucuri când se gudură câinii de la bloc pe lângă tine. Las' să latre pe altii - ce treabă am eu?
duminică, martie 30, 2008
Mila si prostia omeneasca.
Publicat de Cipri la 12:15 p.m.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Da, inteleg perfect, si eu am o batranica la bloc asa, mai miloasa, care mi-a adunat in fatza blocului toti cainii din cartier. Dar cu ce ma incalezeste pe mine ca ma musca un caine vaccinat si sterilizat? Sau o sa imi fie mai putin frica sa ies din bloc dimineata? Raspunsul e nu. Chiar daca pune mana de la mana si ii sterilizeaza, tot o sa imi fie frica sa ma duc acasa....Tot va trebui sa astept ore intregi ca sa vina mama sau bunica de la piatza sa ma duca si pe mine acasa, ca imi e frica sa trec pe langa ei.
Ce zici tu e corect, dar pe termen lung ziceam ca e o solutie mai ok. Adica nu prea poti sa-i iei pe toti si sa-i omori (sau poti dar nu e chiar... uman) si nici sa-i tii pe toti undeva nu prea poti pentru ca e destul de scump: hrana, ingrijitori, spatii...
Trimiteți un comentariu