beijing 2008

Dacă în România ultima săpămână a fost sub semnul summitului NATO, a blocajelor de circulatie, "victoriei" Rusiei si prestatiei (se pare - că eu nu am urmărit) bună a lui Băse', un subiect mai fierbinte îsi face simtită prezenta în agenda publică românească (la ceva timp după cea mondială): Jocurile Olimpice de la Beijing - mai exact boicotarea lor datorită nerespectării drepturilor omului de către China în Tibet.

Tratată ca o stire secundară în majoritatea ziarelor Românesti, cu titluri sumare gen: Flacăra olimpică a ajuns la Beijing sau Fără gaze de seră la JO de la Beijing (!?) în Adevărul; pozitiviste (Ion Iulian s-a calificat la JO) sau senzationaliste (Tortură, foamete, mutilarea femeilor – realitatea din Tibet) în Gândul sau dubioase - Sarkozy ridică pretenţii pentru Jocurile Olimpice, în Evenimentul Zilei, dezbaterea pe tema drepturilor omului si posibila boicotare a Jocurilor Olimpice se lasă în România parcursă în câteva minute în comentariile cititorilor la articole - de cele mai multe ori stupide - care văd similitudini între situatia din Irak si cea din Tibet, sau care consideră că "Dalai Lama este un individ cu un caracter indoielnic" (!!).

Ca de obicei, salvează ce se mai poate salva ziarul Cotidianul, cu câteva articole si comentarii bine formulate cum ar fi CIO în Tibet, sau Pasiunea cauzelor abstracte la romani.

Desi departe de noi (la propriu) si dificil de influentat, procesul de definire a unei pozitii este important din mai multe motive: ne poate aduce un exercitiu de diplomatie la nivel înalt, poate transmite un mesaj comunitătii europene care ezită să ia măsuri, trimite un mesaj de solidaritate foarte important pentru oameni care se luptă nu doar cu mori de vânt ci si cu mitraliere si poate si mai mult, ne poate ajuta si pe noi în lupta cu proprii demoni.

P.S.: Petitia deschisă de AVAAZ pentru începerea negocierilor diplomatice între China si Tibet a depăsit un milion de semnatari în numai o săptămână.
Petitia e disponibilă AICI.