jesse james

Întotdeauna m-au nedumerit putin filmele care prezintă romantizat eroi sau evenimente mai putin pozitive. Banditi de toate felurile sau bătăusi fără cauză pusi pe tapet cu facelift de cele mai multe ori contra bunului simt.

Asasinarea lui Jesse James... a părut candidatul perfect pentru un asemenea tip de film: de ce ar face cineva un film despre unul din cei mai cunoscuti banditi, un criminal cu sânge rece? Filmul însă confirmă laudele primite de mai toti cunoscătorii: fără să exagereze, fără să caute justificări pentru viata banditului, fără să încerce să-l romantizeze, prezintă cu calm - pe alocuri cu vag iz de documentar (datorită naratorului) ultimii ani din viata lui Jesse James, trădat si ucis de Bob Ford, unul din ultimii săi apropiati.

Desi temut în toată America si cunoscut si peste ocean, James devenise un unlikely hero - un fel de Robin Hood al timpurilor moderne. Sprijinit si de climatul politic volatil din perioada anilor 1880 (după războiul civil din SUA), fost membru al trupelor sudiste de gherilă, imaginea lui James a avut mult de câstigat prin îndrăzneală (după un jaf a fugit prin mijlocul unei trupe de politisti) si mai mult după ce agentii Pinkerton (adusi să-l captureze) au incendiat casa familiei sale omorându-l pe fratele său vitreg (eveniment care era să ducă la publicarea unei amnistieri pentru James si fratele său Frank).

Ucigasul lui, Bob Ford, un tânăr de doar 20 de ani, fratele lui Charlie Ford - vechi camarad al lui Jesse James este tipul frustratului, inadaptatului. Crescut în perioada de glorie a lui Jesse, Bob dezvoltase un adevărat cult pentru outlaw-ul american (spre amuzamentul fratilor mai mari) si s-a apropiat de banda acestuia cu gândul de a deveni la fel - sau mai faimos.
" Jesse James: Can't figure it out: do you want to be like me or do you want to BE me?"

În timp, Ford a transformat idolatrizarea în ură si a profitat de apropierea lui cu Jesse pentru a ajunge la o întelegere cu autoritătile. Motivele? Frica (de Jesse) si recompensa bănească promisă. Faima lui a fost de scurtă durată: desi amnistiat pentru crima comisă si ajuns în scurt timp "mai cunoscut ca presedintele", imaginea lui a devenit tot mai mult acea a trădătorului si a sfârsit prin a fi el însusi asasinat.

Fenomenul, deosebit de interesant din punct de vedere social pune pe tapet discrepanta între actiunile oamenilor si modul lor de a fi - principiile prin care îsi conduc viata, contrapunând criminaului integru, temut dar respectat trădătorul ascus, lasul care îsi împuscă în spate fostul idol.