două pâini si un pachet de tigări

Pe drumul de întoarcere de la universitate am văzut iesind dintr-o alimentară un copil de maxim 10 ani, ducând în brate alimente pentru familie: două pâini si un pachet de tigări.

Desi e foarte trendy să fii anti-fumat, nu vreau să mă leg de asta - aveti suficiente campanii care să vă spună cum o să muriti în chinuri dacă continuati olfactivul obicei.
De asemenea nu vreau comentez nici despre combinatia copil de 10 ani + pachet de tigări, atât pentru că în acest context era destul de evident că tigările nu erau pentru el, cât si pentru faptul că sunt suficienti care se oripilează pe la pro tv că au zărit vreun tânc cu chistocul în gură.

Ce mă intrigă este poate mai general - sau generalizat la nivelul societătii românesti - raportarea la normă, la regulă / lege.

Practic, pe magazinul în cauză tronează un afis (ca peste tot) pe care scrie Nu vindem produse din tutun si alcool minorilor, sau ceva similar, nu mai stiu formularea exactă. Iată că în câteva secunde, atât vânzătoarea cât si părintii copilului au ignorat complet o lege pe care altii se chinuie să o impună.
În alt context, în altă parte a lumii, subsemnatul, în vârstă de 25 de ani am fost rugat politicos să-mi văd de drum, de una din namilele care păzeau intrarea clubului în care vroia grupul nostru să intre. Grup din care doar eu nu aveam acte si în care toti erau peste 21 de ani. În alte povesti - în filmele americane - tineri de 16 - 17 ani, desi au voie să conducă, au un real plan pentru a lua câteva sticle de băutură pentru un chef (plan care implică de obicei un fake id).

Din nou vreau să mă distantez de o nuanta - nu sunt proAmerican, dar nici antiAmerican. Au si ei si bune si rele, iar multe din sistemele lor nu ar functiona la noi.

Dar.

Imi vine greu să cred că cei care au făcut legea o pot implementa (în sensul de enforce). Ce pot face? Să se plimbe zilnic pe la chioscuri să vadă cine - ce - cui vinde? Nu stiu cum e "la ei", dar stiu că legea e implementată la nivel de om - vânzătorul te întreabă câti ani ai, nu vine politia să o facă. Iar dacă legea nu a fost prevăzută cu posibilitatea de implementare, de ce mai există?
De ce se cheltuiesc resurse importante pe chestii total nefunctionale? Si de ce o lege care functioneaza în alte părti este la noi ignorată?
Mie îmi pare rău de adolescentii americani, care la 18 ani nu pot decide pentru ei cu ce si în ce măsură să se drogheze, dar îmi pare mai rău de ai nostri, care la 18 ani ajung să-si dea seama că nimeni în jurul lor nu are nici cea mai vagă idee ce se întâmplă.