Taiati in carne vie!

După cum se vede si în imaginea alăturată, I'm PISSED! Really PISSED. Si sunt unul din oamenii mai tot timpul calmi, care se enervează destul de greu si de obicei pe chestiuni serioase.

Trigger-ul emotiei de azi, care mi-a accelerat pulsul până acolo încât respiram zgomotos si cu greutate, a fost un student (dahhh... la ce vă asteptati? ). Un student care s-a trezit cu câteva zile înaintea licentei (cred că sesiunea lor s-a si încheiat de fapt) cu o restantă de acum ceva timp, la profesorul al cărui asistent eram eu.
Cum în sală mai avea loc un examen cu studenti din anul 2, individul a ocupat un loc si si-a primit subiectele într-o atmosferă destul de relaxată - prea relaxată dacă mă întrebati pe mine (se putea discuta destul de lejer, se putea căuta pe internet - examenul fiind pe calculator). Cum profesorul a fost chemat în alte treburi urgente, am rămas singur la asistentă si am rămas uimit când l-am văzut cu telefonul mobil în mână si discutând cu voce tare despre subiectele pe care le-a primit si care ar putea fi solutia salvatoare.
I-am atras atentia pe un ton - zic eu ferm - doar ca să primesc un vag semn că nu se poate concentra asupra convorbirii, dacă vorbesc si eu în acelasi timp (!)
Am insistat evident, dar cum individul nu mă cunostea personal am fost nevoit să-i atrag atentia ca de mine depinde dacă el intră sau nu în licentă. După câteva replici acide (inclusiv o amenintare voalată!! - de genul vedem noi mai încolo) s-a mai potolit.

În al doilea rând m-am enervat pe sistemul de învătământ. De ce? Pentru că în loc să-i facem referat de exmatriculare (da, în anul 4), profesorul l-a certat putin (printre scuzele usor ironice si chiar uneori acuzatoare! - vezi bine, eu nu m-am prezentat să stie că-s prof si l-am certat prea brusc) după care i-a dat notă si l-a lăsat să plece, oferind încă o victorie scursurii societătii românesti care nu doar că stie că orice e posibil, dar si că poti călca orice si pe oricine în picioare, fără absolut nici o consecintă.

În al treilea rând - si cel mai important - m-am enervat pe mine. Pentru că mă consider încă prea mic. Pentru că nu vreau să mă pun rău cu colegii mei - obisnuiti să închidă ochii la orice astfel de agresiune asupra învătământului. Pentru că în loc să dau cu subsemnatul pe referatul de exmatriculare si să urmăresc cu încăpătânare semnarea lui la Decanat, am ales calea mai usoară pentru toată lumea - dar evident mai dăunătoare pentru toată lumea, în afară de studentul (azi) - parlamentarul (? - are sanse la atitudinea lui) de mâine.

Asa că vreau să vă rog, până reusesc să-mi adun puterile să mă lupt cu morile de vânt să-i ardeti care pe unde puteti. Aveti o fărâmă de autoritate? Folositi-o! Dati afară lenesii, penalizati nesimtitii, dati în judecată agresorii.
Oriunde ati fi si orice ati face, tăiati în carne vie!