Vreau o comedie buna!

Sintagma vreau să văd o comedie m-a bântuit vreun an pe vremea când, student fiind, închiriam CD-uri cu filme (ca si alti 20 - 30 de indivizi cu spirit antreprenorial din complexul studentesc din Timisoara).
A vedea filme, ocupatie la fel de salvatoare azi ca si acum 5 - 6 ani, salvatoare din plictiseală, salvatoare din lipsa de inspiratie a ocupării timpului sau din lipsa de inspiratie a ... motivului pentru a o aduce (pe ea o) la tine acasă (conform frazei arhicunoscute vii la mine să vedem un film?).
Comedia - are în acest spatiu un loc aparte: e usor de urmărit, relaxant si binedispune (numai bun pentru categoriile de efecte dezirabile mai sus mentionate).
De cele mai multe ori însă, mai ales în ultima vreme comediile scoase pe piată de uzinele holywoodiene (există si filme în afara uzinei, dar probabil sub 5%) sunt insultătoare pentru inteligenta unei persoane cu IQ peste medie, rezumându-se la a-si pune protagonistii să se maimutărească în fel si chip, să se lovească de tot felul de obiecte, să cadă, să fie prost întelesi si în general să pară cu mult mai idioti decât cei care-i privesc.
Spre exemplu, am văzut recent (nu stiu exact din ce motiv!) Get Smart, film care are un scor incredibil pe IMDB (7.3!) nu că IMDB-ul ar fi neapărat reprezentativ.
Filmul e tipic: agentul secret putin neîndemânatic (spre handicapat), care mai are putin si se împuscă singur dar e un good guy + gagica super bunoacă care-i bate pe toti (si se îndrăgosteste evident de agentul neîndemânatic dar cu inima mare). Cele cîteva (putine) poante reusite si faptul că agentul se mai prinde pe parcursul filmului de cum să-si bată adversarii (si nu mai e chiar asa tăntălău) nu reusesc să acopere glumele de autobază - ca imaginea cu el făcând plecăciuni la operă, în costum impecabil, dar cu curul la vedere (din cauza pantalonilor rupti).

Similar, desi există si diferente este Harold and Kumar escape from Guantanamo Bay. În cazul H&K, premisele sunt totusi putin diferite (filmul se vrea o parodie) si nu o comedie, ceea ce îl face mai tolerabil. Faptul că face misto de ignoranta americanilor relativ la teroristi e din nou somewhat pozitiv, dar nu mă prind de unde imaginea relativ pozitivă primită de Bush. In rest o multime de poante legate de droguri si sex, unele reusite, unele mai putin.
Ah si e o poantă comună cu Get Smart - fiind în avion si ei ca si Smart sunt luati drept teroristi: H&K au un fel de dispozitiv pentru fumat iarbă care pare în ochii unei babe din avion o bombă (si apare confuzia bong - bomb) iar Smart incearcă să-si ia guma de mestecat de pe pantof cu un chibrit ceea ce apare ca fiind o tentativă de a detona bomba din pantof (si confuzia gum - gun).

Al treilea caz ce merită mentionat este You don't mess with the Zohan - cu Adam Sandler în rolul unui super agent israelean care vrea să devină Hair Stylist. Mie personal nu mi-a plăcut Sandler niciodată (în toate filmele se rezumă la a se prosti si a se lovi de chestii) iar aici nu e vreo diferentă. Zohan e o parodie slăbută în care apar la grămadă israelieni (ce vorbesc engleză cu accent), palestinieni (ce vorbesc engleză cu accent), americani si gagici bunoace. În rest, filmul devine rapid plictisitor, cu glume în majoritate bazate pe sex sau referinte la rasă / etnie. Si în plus... nu înteleg... de ce naiba fac americanii filme despre relatiile israeliano-palestiniene? WTF?

Ca să închei într-o notă (mai) optimistă, iată câteva titluri de comedii bune: subtile, inteligente, bine jucate - pentru că se poate si altfel: The Whole Nine Yards (cu Bruce Willis asasin si Matthew Perry paranoic credibil); Le Fabuleux destin d'Amélie Poulain (greu de explicat în cîteva cuvinte); Death at a Funeral (pe lângă comedie e si un film bun).