Adult, matur, major

Zilele astea am avut câteva discutii despre maturitate, despre tânăra generatie (da, tinerii din ziua de azi - si mă refer la cei din scoala generala & liceu) si despre generatia mea.

Desi o notiune relativ comună, maturitatea nu e chiar asa de usor de definit. Dacă major din punctul de vedere al legii esti după vârsta de 18 ani - definită cel mai probabil empiric ca să reprezinte o majoritate - maturitatea are doar o vagă legătură cu vârsta efectivă si mai mult reprezintă o calitate mentală a individului (Care dovedeşte o judecată adâncă, serios, chibzuit - sursa dexonline.ro.)

Sinonimitatea cu adult (desi apare inclusiv in DEX) e de asemenea partială, adultul reprezentând un organism care si-a încheiat dezvoltarea fizică. Nu mai creste, toate organele s-au dezvoltat, iar organismul este pregătit pentru a-si îndeplini misiunea (aceea de a se reproduce).

Definirea maturitătii se face astfel cel mai bine comparativ, în raport cu cei din jur, desi termenele de comparatie ale adjectivului matur par la prima vedere fortate. Dar procesul mental poate avea diferite faza si se poate manifesta în multe moduri si nu e un prag, o stare DA / NU, cum este starea de a fii adult, sau a fi major. Cum să pot altfel decide sau poate doar afirma că sunt sau nu matur, stând singur cu propriile mele gânduri, fără un termen de comparatie? Comparatiile de limbaj (exprimare), cunostiinte (teoretice si empirice), mod de a gestiona relatiile (de orice natură) sau preocupări sunt cele care (te) pot plasa fată de cei din jur la un nivel sau altul de maturitate.

Toată teoria maturitătii ca o dezvoltare a inteligentei - atât inteligentă ratională (IQ) cât si inteligentă emotională (EQ) e pentru mine mai corect si mai coerentă decât restul - printre care una are destul de multi adepti - aceea a independentei financiare. Pare-se că esti matur dacă ai job, casă, masină, nevastă si/sau copii. Toate acestea sunt însă doar o formă si nu un fond. Poti foarte usor să faci o gramadă de bani fără să fii prea matur (cum e cazul multor actori tineri, sau cazul dezvoltatorului site-ului de 1 milion de dolari) iar căsătoria / copiii pot fi rezultatul prostiei, nu neapărat al maturitătii.

O ultimă observatie, pe care am făcut-o, este că oamenii par a se maturiza mai repede. Tinerii din ziua de azi (da, îmi place cliseul ăsta) sunt la 14-15 ani cum eram eu la 17-18 si asta nu cred că e un lucru rău (a se observa că nu am zis că e un lucru bun). Desigur treaba asta e valabilă mai mult în tări dezvoltate, unde au sisteme (mai) functionale - observatiile mele sunt făcute în Austria, Germania, SUA. La noi lucrurile sunt înca haotice - sunt unii care prind trendul dar multi care rămân în urmă sau o iau pe total alte drumuri -, iar lipsa modelelor autentice, a mentorilor precum si influenta nefastă a mass-media ar putea avea efecte negative.