Generatia Y

Ca exponent al generatiei Y - a celor născuti in perioada dintre începutul anilor '80 si începutul (sau după unii mijlocul) anilor '90, ajuns la o vârstă la care fosti colegi / prieteni sau fosti colegi ai actualilor prieteni au nevastă + / - copii, masină, casă, rate sau măcar o emisiune pe TV, nu pot să nu mă întreb uneori (si din ce în ce mai des) care e măsura succesului, ce vrea lumea de la mine - si poate cel mai important - ce vreau eu si cum deosebesc asta de ce vor altii de la mine.

Dacă vi se pare că lucrurile ar fi simple - de exemplu e foarte trendy să renunti la urmărirea bunurilor materiale si să te concentrezi pe familie - as zice că vă înselati. Nu e nimic romantic în a avea o altă fiintă care să urle 90% din timp, să depindă 100% din timp de tine si să nu-i poti da un sut in partea dorsală, cum fac eu cu motanul meu când exagerează cu miorlăitul / muscatul / zgâriatul fotoliilor. Ba mai mult fiinta numită copil are prostul obicei de a se forma ca om în functie de educatia de la părinti - si n-as vrea să fiu în locul vostru când vă prindeti că sunti ori prea protectivi (părinti elicopter - cum spune un concept interesant) sau că habar n-aveti cu cine si pe unde o arde progenitura. Ce să mai îmi aduc aminte de finantarea necesară, de la scutece la motociclete, de la suzete la excursii în Amsterdam, calculatoare, iPod-uri si alte device-uri si gadgeturi necesare (nu-i asa) generatiei Z (daca n-o fi deja Z').
Iar când iubita / iubitul din liceu se prinde că nu vă (mai) potriviti deloc si ajungeti să vă împăriti realizarea în weekend-uri e deja prea târziu să începi să te gândesti.

Latura carieristilor mi se pare la fel de amuzantă. Lucrezi 8 - 9 - 10 ore / zi, mai bagi o sâmbătă din când în când si te vezi cu prietenii (doar cu cei care stau foarte aproape) din când în când. Ai mai merge încoace-încolo, ai mai face câte ceva dar nu ai timp. Despre asta am mai scris deja aici, asa că nu mă mai repet. Cum însă sintagma noi muncim, noi nu gândim nu mă caracterizează, am nevoie de o ratiune. Nu o ratiune a muncii, cât o ratiune a vitezei, a goanei după bani, după masini străine, după după lucruri strălucitoare de pus în vitrina existentei, pentru a admira toată lumea de la distantă nivelul de fericire si împlinire atins.

Eu sunt deci fan al unei vieti sociale, gândite, boeme uneori, împlinite prin ratiune si simturi, cu ipotezele si dilemele asociate. Iar dacă va fi să rămână ceva, să rămînă o mostenire spirituală, o schimbare a miscării lumii sau să nu rămână nimic.

P.S. Apropo de viata în viteză a generatiei Y, mă gândesc la toate cele care se lupă pentru atentia noastră, probleme mai mult sau mai putin dificile, mai mult sau mai putin rezolvabile.
Ca să fac o listă (în ordine aleatoare), un Y trebuie:

• să fie atent la cei din jur, tolerant fată de culturi / rase diferite;
• să fie educat în limbi străine, istorie mondială, geografie si economie-politică;
• să-si dea interesul fată de societatea civilă, să ia atitudine unde e cazul;
• să-si cunoască si să-si apere drepturile, precum si ale celorlalti oameni, dacă observă vreo injustitie;
• să cunoască actul politic si să se implice prin vot, petitii, scrisori deschise adresate guvernantilor (singur sau în grup) întru îmbunătăttirea clasei politice;
• să se preocupe de chestiunea ecologiei, separarea deseurilor, interzicerea defrisărilor, să ia atitudine fată de poluatorii din apropiere si nu numai precum si să se intereseze / documenteze cât de serioasă e problema încălzirii globale si ce poate face el;
• să-si educe gusturile muzicale si artistice (incluzând arta cinematografiei);
• să-si testeze si să-si provoace propriul talent artistic;
• să citească presa - mai multe surse pentru a întelege corect ce se întâmplă în lume;
• să bea, să fumeze, să facă sex si orice altceva îi trece prin cap;
• să cunoască măcar atata informatică încât să nu se mai sperie de programe pe care încă nu le-a văzut de 10 ori;
• să recicleze hârtia, aluminiul, sticlele, plasticul;
• să înteleagă că principiile sunt bune ca linii ajutătoare (guidelines) si atâta timp cât ajută oamenii si nu îi limitează;
• (...)