Acum câteva zile vorbeam aici de importanţa protestului în societate - sunt tot mai convins că locul unde se poate schimba ceva e aici - în manifestarea socială îndărătnică şi nu în funcţii politice sau de altă natură. La concluzia asta am ajuns după ce am trecut practic prin axa rezistenţă - implicare fără efecte notabile.
Dacă iau de exemplu relaţia cu învăţământul românesc, prima fază a fost de rezistenţă, de protest mocnit, silenţios (interiorizat): în ultimii doi ani de studiu am început să nu mai frecventez cursurile ţinute la nivel slab, nu m-am implicat mai mult decât era necesar în activităţile şcolare sau extraşcolare iar la cursul festiv am refuzat să port roba (căreia nu-i vedem sensul în contextul românesc) şi am ţinut în unele poze diploma primită invers - cu capul în jos (pueril, ştiu!). A doua fază a fost, după ce am testat diverse activităţi şi am decis că învăţământul mi se potriveşte totuşi, să încerc să mă implic - să intru în interior, să schimb ceva din interior - momentan haosul e atât de mare, sistemul atât de complicat şi oamenii din el atât de imobili încât cel puţin ideea iniţială pare la fel de puerilă ca prima fază.
Zona politică e la fel: poţi protesta prin a nu participa la vot, sau prin a te ţine departe de orice evenimente politice, poţi încerca să intri în politică (şi au fost momente când am fost tentat să fac asta) să lupţi cot-la-cot cu mafia deja bine instalată, cu mari şanse de a nu mişca nici un centimetru!
Dar şi politicul şi orice fel de sistem poate fi transformat dacă oamenii din sistem - sau oamenii care sunt afectaţi de sistem se coagulează (mi se pare cel mai potrivit concept) în jurul unui concept / a unei idei şi insistă să se efectueze schimbarea. Aş vrea eu să vad politicianul care refuză o masă de zece mii de oameni - sau hai 50.000! (şi mă refer într-un context democratic sau cvasi-democratic, nu într-un context gen Tiananmen) sau rectorul care refuză toţi studenţii ieşiţi în faţa geamului lui.
Aici însă apare o problemă - care-mi permit să spun e cam românească: dacă cu greu se reuşeşte să se strângă un grup (adică oamenii să treacă peste blazare şi indolenţă), în orice grup - mai ales în grupurile mari - fiecare o ţine pe-a lui; românii adevăraţi se pricep la toate, de la fotbal la politică, de la artă la software; nimeni nu e recunoscut ca lider într-un anumit domeniu şi nimeni nu vrea să urmeze - toţi vor să conducă (unii pentru ego, alţii datorită privilegiilor şi banilor pe care funcţiile de conducere le presupun). Îmi imaginez o palmă deschisă cu degetele răsfirate - aşa arată un grup românesc - fiecare trage într-o altă direcţie, eforturile anulându-se reciproc!
Ca să ajung şi la software şi să încerc să explic legătura din titlu, există un exemplu concret apropo de cele spuse mai sus: Guvernul României urmează a plăti 100 Milioane Euro pentru a reînoi contractul de licenţiere a unor produse software Microsoft ce urmează a fi folosite în administraţia publică (agenţii, ministere etc). De ce e ăsta un lucru rău?
- Trecerea de la MsOffice la Open Office este poate cel mai simplu de făcut (şi de acceptat); asta ar reduce foarte mult cheltuielile cu licenţele acum precum şi pe termen lung (versiunile noi sunt şi ele gratuite)
- Cică suntem în criză, n-avem bani, ne împrumutăm de la FMI, dar dăm 100 de milioane fără o analiză prealabilă
- Contractele sunt cel puţin "dubioase" fiind făcute prin intermediari - Fujitsu Siemens Computers si nu direct cu Microsoft, iar preţul foarte mare
- Tendinţa în alte ţări este de a se trece spre Software Open Source pentru a scădea costurile şi dependenţa de o anumită firmă: 9 oraşe din Germania trec toată infrastructura pe Software Open Source, Jandarmeria din Franţa este în mijlocul unui proces amplu de înlocuire a staţiilor Windows cu Linux după ce s-a trecut de la Ms Office la Open Office (pe 90.000 de PC-uri), Rusia pregăteşte modificări în învăţământ pentru a se preda doar Open Source Software
Linkuri pe tema asta:
http://razvansandu.zando.ro/2009/05/afacerea-cu-licente-software.html
http://economie.hotnews.ro/stiri-it-5655322-ministerul-comunicatiilor-plati-100-milioane-euro-pentru-licente-microsoft.htm
http://www.mediafax.ro/economic/ministerul-comunicatiilor-mandatat-sa-achite-100-milioane-euro-pentru-licente-microsoft.html?1686;4267189
Şi unul extrem de interesant: site-ul unui senator prezintă problema şi cere părerea oamenilor; deocamdată doar câteva commenturi - până la 10.000 şi ieşit în stradă mai este...
http://www.urbaniulian.ro/2009/06/02/open-source-idee-de-reducere-a-cheltuielilor-bugetare-sustineti-o-asemenea-eventuala-propunere-legislativa/
3 comentarii:
Nu se trece la Open Source pentru ca sigur cineva de acolo de sus care ia hotararile cunoaste pe cineva care cunoaste pe cienva care e mare sef la la ceva firma si are legaturi cu achizitionarea de software si de ce sa nu se ajute ei nitel asa. Cand vine vorba de clasa politica chiar vorbim de o cauza pierduta.. si daca prin absurd am reusi sa ii inlocuim pe toti cu oameni mult mai capabili si rationali, dupa ceva vreme si ei o sa ajunga la fel ca si predecesorii, corupti de putere pe motiv ca daca cei dinainte faceau, ei de ce sa nu?..
Referitor la proteste, lumea nu se inghesuie sa se adune din cauza ca se asteapta sa lupte altii pentru drepturile lor, pacat doar ca toti gandesc asa...
Da, sigur cineva acolo sus "gândeşte pentru noi", dar e păcat. Dacă ar fi 10.000 de oameni în stradă care cer soft liber nu comisioane, cred că o să se gândească de 2 ori înainte să-şi ajute prietenii. Voturi > Prietenie!
de acord cu ideile din postul tau, legat strict de software: vezi tu exista adevarate retele de "tocat" bani in domeniul asta. Ti-o spune un om care a avut contact cu sistemele bugetare(sanatate, pensii, educatie) si cu modul in care se scot bani (milioane de euro) din aceste sisteme pe softuri de 2 lei (vechi).
Exista 2 mari firme la nivel national care au monopol la contractele cu statul. Fondate de fosti securisti.
Dupa ce se va ajunge sa nu se mai poata vinde nimic ce ocupa spatiul fizic, serviciile vor fi capusate de astfel de firme "capitaliste".
Spre ex.: aveam de implementat un softulet creeat de firma la care lucrez, intr-o institutie publica. Problema principala erau virusii din reteaua lor si faptul ca de cateva ori pe luna trebuiau facute reinstalari ale softului nostru, reconfigurari, etc., deoarece ei nu aveau antivirus pe statiile de lucru, doar pe server. Cand i-am intrebat de antivirus mi s-a raspuns ca de la Bucuresti li s-a promis de anul trecut insa n-a venit nimic. Bun, zic eu, dar de ce nu achizitionati de la firmele locale de soft. Nu avem voie, mi s-a raspuns.
Asta a fost legat de software. Crezi ca in alte situatii, nu tot asa se procedeaza in minunatele institutii de stat?
Trimiteți un comentariu