Elena Băsescu, marijuana şi politica

Acest post a fost început pe data de 9 iunie. Iniţial am intenţionat să renunţ la postare, atât din lipsă de timp dar şi pentru că subiectul a fost destul de rapid plasat în fundalul atenţiei publice. Un articol de azi din Capitalul m-a făcut să reiau postarea şi să o completez cu câteva notaţii...

---
Elena Băsescu nu s-ar încadra în mod normal între subiectele pe care le-aş considera suficient de interesante: vedetă de tabloid, capitalizează pe look şi pe funcţia lu' tata ca să intre în politică şi nu oricum ci direct pe funcţie - crescând într-o lună ca alţii în ani buni de activat pe la partide.

Că boborul român - care este - nu e chiar în toate minţile s-a mai văzut (doar şi Vadim a ajuns în turul doi acu câteva alegeri) aşa că am acceptat ideea că vom avea o piţipoancă în Parlamentul European (nici nu cred că va fi singura şi nici nu cred că va fi cea mai rea de pe acolo - vezi again Vadim & Becali).

Deunăzi însă, fetiţa noastră a scos porumbelul pe gură, declarând că n-ar fi chiar împotriva legalizării drogurilor uşoare - i.e. Marijuana, Canabis, Iarbă, Ganja sau cum o mai fi planta alintată pe net. Şocantă declaraţie având în vedere poziţia publicului românesc (a electoratului deci) este destul de pregnant împotriva unui asemenea fenomen pentru motive care ţin cel mai degrabă de imaginea substanţei - de ideea de drog şi de ideea de ilegal (de ce e ilegal? pentru că e rău... de ce e rău? pentru că e ilegal!) şi mai puţin de studii concrete care să ateste periculozitatea.
După mai puţin de o zi însă, certată probabil de prietenii mai dotaţi politic şi ca să scape de rechinii care deja săreau s-o muşte de dos (vezi cazul Crin Antonescu), pisi o întoarce proverbial şi declară drugs are bad!... mmmkay?!

Şi uite aşa România pierde (încă) o şansă de a susţine o dezbatere serioasă şi coerentă asupra unui subiect important şi de care oricum nu putem scăpa la nesfârşit.

Mă surprinde (neplăcut) cum tot timpul ne plasăm intenţionat la coada oricărui pluton. Că vorbim de alegeri uninominale, că vorbim de trecerea spre Open Source, de drepturile homosexualilor, de prostituţie şi iată - de droguri, România se ancorează în status-quo, e reticentă la schimbări, până şi intenţia de a aduce asemenea subiecte în prim plan e sancţionată.

Aritcolul menţionat mai sus pare însă a fi desprins din altă lume, scris de cineva imun la realităţile româneşti: este una din cele mai pertinente analize ale fenomenului, trecând în revistă majoritatea temelor importante din care voi sublinia câteva:

• droguri sunt toate substanţele legale sau ilegale care pot fi (în anumite condiţii de utilizare) nocive pentru om şi care pot crea dependenţă fizică sau psihică: alcool, cafea, canabis, cocaină, ecstasy, heroină, LSD, tutun şi mare parte din pastilele luate când eşti bolnav;
• dintre toate drogurile, canabisul este considerat până acum cel mai puţin dăunător de majoritatea studiilor realizate (uite un grafic, alt grafic, un articol...)
  
• ce ziceam mai sus nu înseamnă că ar trebui toate făcute ilegale în primul rând pentru că excesul este cel care dăunează, nu consumul ocazional; cine nu e de acord nu trebuie să consume, dar adulţii în cunoştinţă de cauză pot alege ce / câte droguri (vezi primul punct) să consume;
• statul nu e tata şi mama cetăţenilor, să le dea peste cap când nu-s cuminţi. Oamenii trebuie să fie liberi să facă orice nu dăunează celorlaţi;
• drogurile uşoare nu duc la acte de violenţă - alcoolul este în acest sens considerat mult mai periculos;
  
• "războiul" împotriva drogurilor în lume (SUA, Mexic...) nu a dat rezultate, consumul fiind în creştere în ciuda resurselor financiare importante utilizate;
• legalizarea drogurilor uşoare (poate) aduce venituri importante din taxe, bani ce pot fi folosiţi pentru informarea cetăţenilor, nu pentru hăituirea lor...