maculatura

N-o să ghiciti niciodată ce am făcut ultima oră... Nu, nu implică calculatorul. Nici băutură sau sex.
Am făcut curătenie. Curătenie din aia în timpul căreia te uiti inclusiv pe dulap, să vezi ce creaturi mai sălăsuiesc pe acolo.
Din fericire pe dulapul meu nu am găsit nici un troll (sau măcar spiridus) dar am găsit un morman de proiecte vechi făcute de studenti la diferite materii. Proiecte care - nu-si mai au rostul, având în vedere că autorii lor sunt absolventi cu acte în regulă.

Văzându-mă fată-în-fată cu mormanul, ecologistul din mine s-a revoltat: pai cum să arunci mormanul ală de hartie + plastic asa la grămadă, să ajungă în groapa de gunoi si asa neîncăpătoare a orasului? Norocul meu, a fost paradoxal experienta pre-revolutie, în care duceam la scoala maculatura. Era un adevărat concurs între colegi care duce un morman mai mare de ziare si caiete vechi. Nu primeam bani, bineînteles, dar desi aveam doar 7 - 8 ani, întelegeam undeva cât de important e gestul. În prezent, ecologia e pe un trend ascendent, desi la noi mai mult se vorbeste despre asta decât să se facă efectiv ceva. Eu am văzut foarte putine programe de separare a deseurilor si cel mai amuzant (în sensul hazului de necaz tipic românesc) în acest sens a fost instalarea unor pubele de gunoi cu intrări separate pentru tipuri diferite de deseuri (plastic, hartie, metal, altele) - dar în care era o singură pungă (deci toate ajungeau la grămadă).

Revenind la dilema mormanului meu personal, am decis să-mi reiau rolul de cetătean constiincios si să separ hârtia de plastic, să leg (cum făceam pe vremuri) cu sfoară mormanul de hartie si să caut pe cineva dornic sa-l preia pentru transformare în hârtie utilizabilă (am înteles că ar exista asa ceva si prin Alba).

Din evenimentul propriu-zis (de separare si legare) am tras următoarele concluzii:
- e mai greu (si mai plictisitor decât ai crede la prima vedere);
- multi dintre studentii mei n-aveau habar cum mă cheamă;
- să legi un morman de hârtie cu sfoară e mai complicat decât pare;
- motanul meu preferă sfoara oricărei jucării pe care i-am cumpărat-o (nu că asta ar avea vreo legătură, dar mi s-a părut funny);
- dacă multiplic mormanul meu cu numărul de profi din universitate si cu numărul de universităti din tară si dacă la asta adaug mormanele pe care fiecare student le strânge personal - cred că ajung la o cantitate care reciclată ar putea acoperi nevoia de hârtie a României. Stie cineva de ce nu se valorifică treaba asta?

În plus, am realizat (de fapt stiam asta - asa ca mi s-a întărit convingerea) că urăsc PLASTICUL. Adică are el utilitatea lui, dar lângă mormanul de hârtie ce urmează a fi transformată si reutilizată, s-a format un morman de plastic la fel de mare (coperti, folii, dosare de plastic) - din care nu se prea poate face nimic. Nu stiu să fie vreo solutie reală pentru reutilizarea lui asa că nu va rămâne decât să îngroase stratul de gunoi al planetei.
Apropo... oare ce-i în capul celor care la un proiect de 20 de foi, îmbracă fiecare foaie într-o folie de plastic?