day two.

Acest articol trebuia să insiste pe justificarea faptului că am ales să NU merg la Kaiser Chiefs (mostly pentru că oricum o să-i văd la Sziget) dar ceva s-a schimbat...
Să încep totusi cu începutul.
Ziua de ieri s-a situat sub semnul ratării. Am plecat destul de repede, să-i prindem pe cei de la Dekadens (care cred că merită) dar am ratat autobuzul. Adică l-am luat în sens invers. Si apoi am asteptat o grămadă să vină cel de sens invers. Asa că am ajuns la ceva timp după ce s-a terminat concertul lor.
A urmat - în planul nostru - trupa The Moods, o altă trupă românească, care suna promitător însă am ratat scena. Nu era prea multă lume, ei cântau si eu mă tot întrebam oare de ce o mai rup pe ungureste din când în când. Din fericire ne-am prins la timp că nu stăm unde trebuie si i-am prins pe The Mood (sau Moods?) chiar după prima piesă. Au fost foarte ok - desi foarte tineri, se pare că au si ceva grup de fani (care se agitau pe acolo) si cred că o să vreau să-i mai aud.
Mai încolo am fost la Deluka - foarte faini (dar cam atât) si ne-am dus să-i vedem pe Neo, o trupă electro-pop ungurească. Nu ne-am dus la Manic Street Preachers desi îs un nume mare - că nu prea aveam chef de tăiat vene si în rest nu-mi zic mare lucru. Am prins If you tolerate this... după concertul Neo. Neo, care au fost văzuti de vreo 20 de oameni în total.
Au sunat binisor dar nu suficient de bine ca să fie interesanti. Solista e foarte HOT (a se vedea poza alăturată) si cântă ok, dar stilul e prea pop si prea sintetic.
După ce ne-am mai perindat pe acolo si am mâncat un funky chicken, ne-am dus la Nouvelle Vague. Iar am ratat startul - pe drum spre scenă deja se auzea prima piesă.
Când am ajuns acolo însă am revenit la viată. Lumea era foarte în vervă, muzica suna incredibil de bine, iar cele două soliste erau pur si simplu incredibile. Schimbând mereu partitura între erotic si puternic, senzual si penetrant, destrăbălându-se pe scenă mai ceva ca Alanis Morisette - păreau cu totul si cu totul dintr-o altă lume, o lume în care am privit si noi pentru vreo oră. Concertul a fost ca la carte - cu muzica normală de pe CD dată mai repede, punctată agresiv la instrumente si voce acolo unde se poate, întârziată si întinsă la maxim unde se cerea, asezonată din plin cu miscari senzuale, dansuri sincopate si cântat cu publicul, plus un bis de vreo 15 minute cu portiuni instrumentale demente si încă două piese (bis pe care l-am cerut timp de 15 minute - probabil să vadă dacă chiar mai vrem) asa încât la final, dacă mă întreba cineva de Kaiser Chiefs as fi răspuns: Kaiser Who?
Si azi?
Dacă Roisin e măcar jumate din Unkle (si ar trebui să fie), iar Manu Chao e mai ok ca Nouvelle Vague (si ar putea fi), s-ar putea să mă îngrop în parcarea de la Romexpo până la anul!
more pics: