Fericiri banale

Dacă observi niste copii jucându-se, o să rămâi trăznit de cât de mare bucurie le poate aduce un lucru banal - ca învârtitul în cerc sau (cum făceam noi prin clasa a patra) alergatul la gramadă si lovitul unei doze (sau cutie de conservă) - aflată pe post de minge.

In postura (voită sau nevoită) de adult (cu maturitatea m-am pronuntat prin alte postări), am pierdut (?) manifestările de tipul ăsta, invadate de activităti, planuri, proiecte si pe partea cealaltă de un alt tip de relaxare / distractie mai putin .... inocent.

Surprinzător însă, descopăr mici bucurii, mici fericiri banale, venite cum vine fericirea în pulsuri, în locurile cele mai ciudate, în momentele cele mai neasteptate. Deunăzi, de exemplu, aproape cântam de fericire când codul la care programam deja de ceva timp - încăpătânat de altfel să nu facă ce vroiam eu - a cedat până la urmă si mi-a afisat rezultatul corect. În mai putin de o secundă, în corpul meu adult s-a înfipt bine copilul de altă dată care a dat un sut puternic tuturor gândurilor, analizelor si proiectelor - lăsând doar zâmbetul larg si senzatia de cântec. Rezultatul corect - o validare a eforturilor personale a sters cu buretele orice nevoie de afirmare (care exista după cum zice Maslow printre toti hominizii mai mult sau mai putin sapiens), a sters esecuri, a întărit vise. Normal că, la o analiză mai profundă, nu am inventat vreo roată, nu am găurit nici o macaroană si probabil ce am făcut eu a mai fost făcut de multi altii înaintea mea (si poate mult mai bine) - dar în momentul acela al succesului, un moment de pure bliss - o asemenea analiză nu mai avea loc.

Într-o altă poveste, la scoală, studentii discută, analizează cerintele, reprezintă schema. Si e bine ce fac, desi am cateva completări. Discutăm împreună, analizăm - îmi corectează si ei o mică neatentie, ne punem de acord cu toate elementele, tragem concluzii. Pare real? Chiar este. Evenimentul, desi cam rar întâlnit este cel care mă tine acolo. Care mă tine în luptă cu morile de vânt, cu ipocrizia (unora), incompetena (altora) si cu indiferenta generală înspre care mărsăluim cu totii!