Injectati adrenalină tării

Cu un mic efort de imaginatie, o tară se poate asemui cu un organism uman: diferite sisteme interconectate ajută la cresterea si dezvoltarea organismului la fel cum tara se dezvoltă după cât de bine functionează sistemele (de educatie, de sanatate, economice) sale. La fel cum într-un organism apar infectii, virusi sau bacterii care corup celulele sănătoase, la fel apar într-o tară oameni corupti, care corup la rândul lor si fac să crească tesutul afectat.

Mai specific, de exemplu, la fel cum sistemul circulator duce nutrientii dintr-o parte în alta si oxigenează creierul pentru a putea controla tot organismul, infrastructura unei tări transportă celulele tării dintr-o parte în alta (pune oamenii în contact), conectează sisteme între ele si transportă resursele necesare dezvoltării. Ori nimic nu e mai mâncat de cancer în organismul României, decât sistemul circulator: blocaje, semafoare, lucrări întârziate, amânate, anulate si reluate de altii... Tema drumurilor noastre toate nu e deloc nouă chiar a ajuns printre cele mai comune - motiv pentru care probabil nici nu mai impresionează pe nimeni. Solutiile variază de la simplu la complicat si foarte complicat: solutiile simple ar putea să fluidizeze circulatia prin refacerea punctelor nevralgice (gen treceri de cale ferată), prin scoaterea din circulatie a masinilor foarte vechi (mai ales cele de transport care mereu se strică prin mijlocul vreunui drum european) si o planificare mai atentă a lucrărilor; solutiile complicate presupun renegocierea contractelor, urmărirea atentă a licitatiilor, a modului în care se cheltuie banii s.a.m.d.

Solutii există desi uneori operatiile pot fi complicate. Dar dacă celulele care iau decizii sunt putin afectate de suferinta organismului si deci nu sunt direct motivate, atunci interventiile se lasă asteptate. Asa că în lipsa motivării directe, cei în cauză trebuie motivati indirect să-si facă treaba.

As vrea să văd - de exemplu - minerii, zdrobindu-le oasele ministrilor, secretarilor de stat, sefilor de pe la firmele căpusă, să vedem atunci dacă se poate. Să vedem cum organismul se întoarce împotriva celulelor găunoase (si nu răspund chemării lor ca în vechile mineriade). Să vedem atunci cum arată promisiunile acestor focare de infectie, de sub ploaia de pumni grei, printre dinti scuipati cu sange.
Sau dacă violenta nu e pentru voi, cum nu e nici pentru mine, protestati pasnic, dar protestati. Pe toate căile, prin toate mijloacele (zidurile's goale/trebuie să le umplem zicea o melodie). Arătati că vă pasă, că mai sunteti în viată si că nu v-a corupt cancerul. E drept că România are nevoie de câteva operatii grele, dar până atunci injectati-i niste adrenalină!