Noaptea, de la etajul 13, chiar prin plasa de sârmă de la balcon - plasă care nu era acum vreo 3 ani şi care a fost pusă probabil să prevină vreun fatidic accident (căci balustrada balconului e la nivelul şliţului) - Bucureştiul e un câmp de blocuri şi luminiţe, tăcut cu excepţia câtorva maşini ce zornăie nervoase pe singurul bulevard din apropiere.
Îmi amintesc aproape nostalgic, căci sentimentul nu-mi e de altfel foarte familiar, zile în şir petrecute aici urmărind furnicarul de la înălţime, râzând de reclamele idioate de pe clădirile din jur, atârnând la modul cel mai propriu în aşteptarea serii (zilele sunt infern în Bucureşti); îmi amintesc de serile dormite pe balcon din cauza căldurii dinăuntru; de scârţâitul paturilor şi al liftului de stil vechi care are încă puterea de a speria pe cei mai puţin obişnuiţi. Şi peste toate se aşterne marea de lumini şi vuietul străzii.
Când mă gândesc la descrierile citite prin cărţi apropo de Paris sau New York, mă apucă râsul (un râs nervos, românesc) imaginându-mi un discurs despre Bucureşti, că ar fi aşa şi pe dincolo, atrăgând şi provocând prin ceva unic. Acel ceva, după cum am descoperit astăzi, nu poate fi numit decât haos. Şi haosul are atracţia lui, la fel cum o gaură neagră atrage toată materia din jur!
luni, iulie 27, 2009
Bucuresti
miercuri, iulie 22, 2009
miercuri, iulie 15, 2009
Ridzi sau moartea unei sperante
Din toată afacerea Ridzi am rămas cu ungust amar dintr-un motiv cel puţin ciudat. Un motiv pe care nu l-am auzit de la nici unul din experţii comentatori-analişti-politici de pe la televiziunile române, mândrii astăzi de reuşita lor, în numele Dreptăţii şi Democraţiei. Un motiv pe cât de simplu pe atât de naiv: s-a mai prăbuşit o speranţă în revigorarea şi restructurarea politicii româneşti.
Monica Ridzi, avea pentru mine până la un fatidic articol din Cotidianul (ştiu că GSP a lansat ancheta, asta e, nu citesc presa sportivă), imaginea tânărului de succes, femeie pe deasupra (!) care munceşte pe brânci, vine din "provincie" şi se bate cu ăia mari şi-i mai şi învinge. Creşte încet dar sigur, pare sigură pe ea, competentă, a new breed - alături de încă câţiva rătăciţi ca Traian Răzvan Ungureanu sau puţin mai "bătrânii" Horaţiu Buzatu cel care a colaborat cu Happy Fish pentru serialul Culisele Parlamentului, sau Monica Macovei.
Dintr-o dată însă, toată construcţia se dărâmă ca şi cum totul ar fi fost făcut din carton, cu multe oglinzi şi perdea de fum. Greu de înţeles ce s-a întâmplat: furt intenţionat, greşeală regretabilă, neatenţie şi exces de zel şi încredere sau doar s-a lăsat şi ea ca restul pătrunsă de sistem? Ar fi interesant de aflat dar nu cred că se va întîmpla. Ceva semnale erau, pe ici pe colo, mai ales sprijinul acordat Elenei Băsescu - dar una e să sprijini o persoană incapabilă dar care se întâmplă să fie fiica şefului (omului care te-a promovat) şi alta e să fii neatent cu banii publici, sau să furi din ei, chiar şi într-o sumă mai mică decât cei din jurul tău (căci fiţi siguri suma asta e un mizilic!).
Revenind la presa română, cu bucuria şi laudele meritate pe care nu mă feresc să le aduc şi eu, mi-e ca după acest mic succes să nu se culce pe-o ureche şi să scoată de prin Parlament şi Guvern peştii mai mari. Altfel riscă să rămână precum Poliţia Română care se fereşte de marii mafioţi şi bate copii care fură o pâine...
Sharing is Caring!
"Sharing is Caring" a devenit recent fraza mea preferată. A fost o iubire la prima vedere - o senzaţie din aia că cineva exprimă simplu şi clar o filozofie pe care o aveai şi tu undeva în nişte sinapse rătăcite prin spatele creierului, dar care nu se lăsa exprimată decât în rătăciri aiuritoare ce uneori plictisesc, uneori şochează.
Pentru că eu aş aplica dacă aş putea sintagma peste tot. Probabil de-aia m-am făcut prof', de-aia mă bag prin ONG-uri, de-aia scriu pe blog sau sunt înscris pe CouchSurfing şi de-aia mă încăpăţânez să cred că oamenii pot stabili relaţii fără limitări.
Cum însă lucrurile simple sunt de cele mai multe ori şi cele mai bune, m-am bucurat să găsesc unul dintre cele mai interesante proiecte din ultima vreme: SoundTracker.ro - care aplică conceptul în muzică. Site-ul - o colecţie de mixuri româneşti downloadabile (gratis, da şi cu drepturi depline) are deja mai bine de 70 de mixuri printre care m-am bucurat să regăsesc câte ceva din proiectul Indigo Club (pentru mine proiectul muzical urban românesc cel mai tare) precum şi mixuri de la Leizaboy, Hazee, TRG şi restul grupurilor de la Timişoara, Deva, Cluj şi Bucureşti.
În mod deloc surprinzător site-ul are foarte puţine reclame (scopul e clar altul) şi creşte în conţinut rapid. Ah şi ca să mă şi laud puţin, butoanele cu "download" sunt opera mea :))
vineri, iulie 10, 2009
Windows XP. Ultima instalare
Uneori vrei să ajuţi oamenii. Nu pentru că le datorezi ceva, doar aşa că ai tu chef. Aşa şi eu, după ce o perioadă am tot răspuns celor care mă întrebau - "nu instalez windows, e împotriva religiei mele!", am acceptat să ajut o prietenă, să-i pun un Windows XP pe un laptop nou...
Cum am deja ceva experienţă în lupta cu sistemul (de operare de la Microsoft), nu am avut probleme - de genul nu vede hardul (problemă standard la laptopurile cu HDD SATA) - am dezactivat din start modulul SATA din BIOS şi am purces la instalare.
Partiţionarea am făcut-o în stilul clasic - cu CD-ul de Linux - aşa ne-am obişnuit la universitate, când cu cel de windows nu reuşeam de loc (poate mergea direct, dar deh... obişnuinţa...)
Comparând totuşi instalarea (fără probleme) a Windowsului cu o instalare fără probleme de Linux (asta depinde e drept de sistem, pe Dell-ul meu chiar a mers fără nici o problemă), rămân câteva observaţii:
- Instalarea durează mai bine de o oră! După o oră de fapt, încă instalez drivere. Nu merge nici sunetul, driverul video e standard şi se mişcă rău, nu merge wireless-ul. Ba chiar trebuie să instalez şi driver de chipset, driver pentru butoanele rapide, driver pentru touchpad-ul laptopului şi normal esential windows XP updates. Totul in valoare de vreo 250 MB şi după ce am "săpat" puţin pe internet după drivere (noroc că e touşi HP şi suportul e ok). Şi poate cea mai tare fază marca Windows XP - la fiercare instalare un restart. Obişnuit pe Linux unde nu există aşa ceva, treaba asta mi se pare demnă de cărţile de istorie :) Apropo de asta, încă ceva - mulţi spun "instalarea windows e mai simplă" - eu sunt convins că prietena mea (posesorul laptopului) habar nu are ce înseamnă "chipset driver", "intel storage matrix driver" ş.a.m.d, cum se fac partiţiile pentru windows sau ce anume trebuie să instaleze şi de unde... Cu aceleaşi cunoştinţe (sau mai reduse) un Linux se poate instala (cu tot cu sunet, wifi, video) în mai puţin de jumate de oră, depinzând şi de configuraţie - de asta tot insist cu creşterea suportului producătorilor pentru Linux şi scăderea impactului Microsoft asupra lor.
- După instalare, inclusiv a driverelor e timpul să instalăm ... programe, codecuri pentru filme, ceea ce pe Linux din nou nu e nevoie pentru că nu are probleme cu viruşii, are deja Firefox, playere de filme şi muzică ok (Media Player e groaznic!) precum şi suita integrală Open Office. Cum n-am momentan antivirusul cu licenţă (totul trebuie să fie licenţiat pe laptopul ăsta), am ales un Avast Free să nu mă infectez înainte să termin :) Regula nr. 1 la instalarea Windows -> nu-l lăsa în reţea / internet până nu ai antivirus + firewall. Altfel o iei de la capăt. Buun... instalat antivirus, guess what - RESTART :))
- În continuare, prin singura (sper!) folosire de Internet Explorer, am downloadat Firefox :)
- Downloadat şi instalat VLC player (un player video nativ şi pentru Linux) apoi Foobar pentru muzica (mai bun decât Winamp!)
Update (dupa ceva timp). Am iesit putin chiar inainte sa instalez Open Office. Acum m-am intors sa finalizez. Am instalat si messengerul (care merge ok cu tot cu webcam) si am vrut sa pun muzica... surpriza - nu merge sunetul! desi am instalat driverele (chiar două! - un sound BUS şi driverul propriu-zis). Mă uit în device manger - vreo 3 componente sunt neinstalate - una e placa de retea (am intrat pe wifi) - nu mi-a trecut prin cap ca până şi aia trebuie instalată (pe Linux merge direct). Mai dau la o componentă update şi instalează ceva modul pe-nu-ştiu-unde, rămâne una - "Hp Integrated Module". Nu ştiu dacă vă zice ceva, mie nu mi-a zis. După ce am căutat pe net, cică ar fi bluetooth! Iar pagina de la hp - iar drivere - găsesc ăla, download: 40MB!
În fine, îl instalez, verific, e ok, nu mai am componente nerecunoscute.
Mă întorc la sunet - nimic.
VLC merge, Foobar merge (indică sunet), în boxe nimic. Caut pe la volumul de windows, tastele fn+volume, nimic. Asta dupa ce acum jumate de ora in media player se auzea sunet. Oare driverul de sunet face să meargă sunetul, sau să nu meargă? :))
După o reinstalare şi încă puţin creierit, am descoperit că din cele două drivere de sunet existente, ăla care părea mai bun de fapt nu mergea. Şi nici nu trebuia dezinstalat ci deazctivat... Windows e simplu ha?
So... movies - check; music - check; office - check; wifi - check; lan - check; firefox - check; antivirus - check! A durat doar două ore! Lejer...
Acum chiar nu mai instalez Windows niciodată!
