Noi evenimente în aventura Windows Vista la noi la universitate: Se pare că imprimantele pe care le avem în dotare -HP LaserJet 1160 - acelasi HP care recomandă pe propriul site Windows Vista nu stiu să listeze mai multe copii dintr-un document.
În XP functia functionează, în Linux la fel, dar cu tot cu driverul furnizat de HP pentru Vista, că dai 8 copii ale unei pagini, că dai 7, tot una singură îti printează.
După multe încercări, instalări si reinstalări solutia a fost simplă: dă-l naibii de Vista, hai să punem XP.
Acum merge :)
P.S. Oare interesul HP pentru a promova Vista e legat de faptul că noi va trebui să cumpărăm o imprimantă nouă, Vista-friendly?
miercuri, noiembrie 28, 2007
Vista RE-Loaded. Out...
marți, noiembrie 27, 2007
Scoala romaneasca....
Tot relativ la scoala care se face în România, am găsit zilele astea un articol interesant în cotidianul (click aici).
Din câte am înteles, articolul este o continuare a unui scandal început acum ceva timp - cică si pe ProTv ar fi fost o emisiune destul de lungă despre problemele de coruptie din Universitatea de Vest din Timisoara (n-am vazut-o pentru că nu am TV :P).
Mă amuză în schimb răspunsurile date de persoanele intervievate, care fie se multumeau să sugereze banalitatea situatiilor indicate („Sint fleacuri. Nu e nici o ilegalitate“) sau să insiste că toate posturile sunt ocupate prin concurs si că nu contează dacă ocupantii sunt rude cu cineva sau nu.
Ba chiar poate e mai bine (opinează unii) pentru că, nu-i asa, pe rude le cunosti, ai încredere în ele si stii că-si fac treaba. Doar sunt de-ai tăi...
Teoria asta, a oamenilor de încredere am mai auzit-o si din alte surse. Nu este singulară la Timisoara si de acolo vine "scandalul" doar pentru că există acel grup de reformă universitară (minunată idee si RESPECT pentru acei oameni). Sunt convins că în toate universitătile această practică (a nepotismului) există mai avansată sau mai putin avansată.
Oamenii de încredere de care vorbeam, pot fi de multe ori chiar asa: de încredere. Pot să-si facă treaba la un nivel acceptabil, să fie seriosi s.a.m.d. Insă teoria economiei de piată ne spune că singura cale pentru progres este CONCURENTA LIBERA.
Cum pot eu să aleg obiectiv între fiul meu si un tânăr absolvent pe care nu l-am vazut niciodată? Chiar dacă fiul meu este mai bun, eu niciodată nu sunt în măsură să apreciez asta, oricât de mult mi-as dori.
In SUA de exemplu, este precizat în lege că nu au voie să se încrie la concursuri pentru ocupare de post în universităti rudele persoanelor din conducere. Sistemul "de la ei" prevede si alte chestii de gen, cum ar fi că un absolvent al unei universităti nu poate preda la universitatea respectivă timp de doi ani.
Procesul de angajare are niste proceduri bine stabilite, în care fiecare concurează în functie de interesele de cercetare, de abilitătile dovedite pe posturi scoase la concurs PENTRU CĂ E NEVOIE de personal în plus pe anumite domenii. În unele cazuri poate dura un an, doi ani pentru a-ti găsi după finalizarea unui doctorat un post în domeniul tău de interes.
Comparatia celor două sisteme este clar fortată - nu avem experienta americanilor si nici modul lor de a privi lumea (mentalitate dacă vreti). Culmea e că si la ei universitatea e o afacere (un student plăteste până la câteva mii de dolari pentru un an de studiu) însă la noi afacerea e tipic românească: o mică bisnită cu diplome, gândită să functioneze acum si eventual maine.
Poimâine om vedea...
luni, noiembrie 26, 2007
Tinerii din ziua de azi :)
Cred că majoritatea cunoastem sintagma din titlu si am auzit-o în autobuze, la scoală sau pe stradă. Desi mă încadrez încă în categoria "tinerilor din ziua de azi", mă văd în postura să fiu si de cealaltă parte a baricadei - între scortosi si puritanisti...
Dar tinerii din ziua de azi despre care vă vorbesc nu mă includ si pe mine. Si nu sunt toti, normal în aceeasi oală (niciodată nu mi-au plăcut generalizările). Însă majoritatea (din păcate) sunt asa.
Amortiti. Asta e cuvântul.
Mă refer aici pe plan profesional / intelectual, că slavă domnului barurile si cluburile patriei sunt pline ochi. Insă la lucru / la scoală tot tineretul - sperantă a tării pare adormit, plictisit, în asteptarea concediului / vacantei.
Astăzi am avut ore de după-masă, cu două din grupele la care predau. La primul seminar au venit destul de multi (fac prezente si chestii de genul asa ca e musai) - dar asta si pentru că vin din grupe diferite.
La seminarul al doilea au venit patru persoane. Patru. Si asta nu e cel mai grav. Mai grav mi s-a părut întrebarea pe care am primit-o înainte de începutul orei:
"Dacă tot suntem numai noi, putem să nu facem?"
Se profită de orice posibilitate pentru a reduce volumul de muncă. Orice colt care poate fi tăiat, orice scurtătură care poate fi crestată e "vânată" cu ochi ageri. Să plecăm, să scurtăm ora, să mergem la cafea... orice e mai bine decât să ne stresăm neuronii câteva ore.
Trebuie să recunosc că m-a surprins plăcut una din fete, care desi la început tăcuse mâlc la întrebarea colegei ei, după ce le-am sugerat celorlalti că ea nu ar fi de acord (deh, o stiam mai atentă la ore) a recunoscut că într-adevar nu ar fi de acord. La început pe un ton ce trăda că-si cere scuze (cum ar veni ea e spărgătoarea de grevă), mai apoi putin mai sigură pe ea (văzând că eu o sustin) a explicat foarte clar că ea face eforturi să ajungă la scoală (lucrează la ceva firmă) si că i se pare foarte enervant că după ce se scuză la lucru si aleargă la scoală să afle că de fapt nici nu se face nimic.
A continuat apoi (pe un ton din păcate resemnat) să mentioneze că în ziua cutare a stat degeaba în laborator cu încă o colegă o oră jumate, că profesorul X vine cinci minute si pleacă, că profesoara Y nu e de găsit mai niciodată...
I-am recomandat să facă reclamatie si a zis că oricum n-o bagă nimeni în seamă (nu e asa proastă. nu credeti?) iar mai apoi i-am sugerat că ar putea măcar să vorbească amical cu unii din profesorii mai influenti.
Mi se pare o ipocrizie imensă (si o ilegalitate pe măsură) ca într-o Universitate care se chiunuie să crească calitatea si în care peste tot, toată lumea subliniază importanta tinutului orelor, să fie profesori care-si fac orele doar pe sfert sau mai putin.
Sunt curios dacă va vorbi cu profesorul indicat de mine. Eu sigur o s-o fac.
Sub protectia anonimatului, oricum, pentru că dacă te bati cu ei, e ca si cum te-ai bate cu mafia...
Apropo de vot
Inca un post despre votul de ieri.
Mi s-a părut amuzant în primul rând că referendumul a fost invalidat. Dar într-un fel mă asteptam. Era de la bun început cam inutil - guvernul si-a asumat deja răspunderea pentru uninominal, iar diferentele intre variante nu sunt nici foarte mari si... nici foarte cunoscute :)
Plus că mai toti ne-am sictirit de politică în general asa că nu era nici un motiv arzător ca să mergi la referendum. Celălalt - pentru Băsescu - a fost mai "aprins" doar pentru că lumea simtea că cei 322 s-au coalizat asa - indiferent de doctrină, indiferent de neîntelegerile dintre ei - pentru a elimina un om incomod (asta e o altă discutie si nu o încep aici).
La fel de interesant mi se pare articolul din cotidianul, în care se vorbeste despre posibilitatea ca orice cetătean EUROPEAN să poată vota dacă nu a votat în tara lui - mai multe detalii aici.
Nu stiu despre voi, dar eu sunt un fan declarat al proiectului European, în primul rând pentru că toti suntem până la urmă oameni si ar trebui să găsim modalităti de a ne întelege. În plus, mi se pare normal să merg când am chef în Germania sau Franta fără vize si alte hârtii sau sa-mi cumpăr de acolo produse mai bune si / sau mai ieftine. Asa că e îmbucurător faptul că europenizarea începe să se vadă.
Despre rezultatele votului nu pot să zic decât .... Daaaaaahhhh.... se astepta cineva să NU câstige PD-ul? Rămâne secret dacă i-am votat sau nu, dar mi-era clar de la început că ei o să iasă. Cred că în România numărul de voturi e invers proportional cu numărul de scandaluri în care e implicat partidul. Liberalii au făcut parte din multe scandaluri (nu analizez dacă au fost de vină, dacă sunt buni sau răi ci pur si simplu afirm că prin presă apăreau tot în cazuri suspecte de coruptie - vezi Remes - sau incompetentă - vezi Adomnitei / Chiuariu) iar măsurile luate în ultima vreme (pensii, salarii mai mari) sunt extraordinare, mirifice dar DELOC LIBERALE (oameni buni - asistenta socială e domeniul PSD-ului).
Ce nă miră totusi la rezultate este PSD-ul: de unde atâtea voturi pentru PSD? La câte certuri interne au avut, la câte gafe au facut, la ce ISTORIE au, mă miră foarte tare insistentele compatriotilor mei socialisti care i-au votat... ce mama naibii credeti că o să facă, de-i votati iar si iar??
Măcar bine că Iliescu nu e pe listă. Sau e si nu l-am vazut eu??
In fine, procesul s-a incheiat, din nou am investit cu putere (si bani) niste oameni (nu neapărat pe ăia de pe liste ci pe ăia din spatele lor) si peste doi ani o să ne amintim de ei... oare ce trebuiau ei să facă?...
duminică, noiembrie 25, 2007
Pana la urmă am votat
Am tot evitat să mă gândesc dacă să merg la vot sau nu... În mod normal votul era o certitudine - asa a fost la 18 ani, asa a fost in 2004. De data asta, după ce de două ori am votat schimbarea si schimbarea s-a rătăcit pe undeva pe drum, resimteam si eu sentimentul descris pe mai toate posturile de radio & tv - acea sfârseală a spiritului, acea resemnare în fata unui sistem mai puternic decât mine...
Totusi, cu ultimele puteri idealiste rămase în mine, m-am adunat (cum zic americanii "pull yourself together") si m-am repezit spre secţia de votare numărul 30 din Alba-Iulia.
Evenimentul a decurs surprinzător de rapid si fără evenimente. Desi nu am buletin de Alba, oamenii de la sectie mi-au dat frumos declaratia pretipărită pe care să o completez cu datele mele personale (declaratie cum ca nu am votat - mă întreb dacă le si verifică cineva), am semnat pe o altă foaie si am purces în cabină.
La referendum eram sigur ce vreau: cât mai repede si cât mai transparent (nu în 2012 si mixt cum vrea Guvernul) - si nu, nu cred ca e pericol foarte mare sa apară actrite porno în Parlament (cântăreti de muzică populară avem deja datorită imensului. neasemuitului, tribunului - CV Tudor), iar dacă Hagi vrea să intre în Parlament, pun pariu că orice partid l-ar pune pe listă...
La PE am ezitat putin (o secundă) văzând buletinul în mână, cumva să fiu sigur că nu există o ALTĂ solutie în afară de cele listate. Dar cum deja stiam ca nu există (idealistul din mine totusi o căuta), am apăsat (cu grija) stampila pe... cel mai mic rău dintre relele existente. E un cliseu deja asta cu cel mai mic rău, dar chiar asa am facut.
In rest, ce sa vă zic? Plictiseală mare pe acolo... parcă o sfârseală a spiritului, resemnare în fata SISTEMULUI.
Păcat.
Film de vazut: 4 luni, 3 saptamani, 2 zile
Pentru cine inca nu l-a vazut, recomad (si eu) 4 luni, 3 saptamani si 2 zile.
Am citit (prea) multe despre filmul ăsta în ultima vreme si mi-era deja frica să-l văd - de obicei îmi place să-mi formez o părere proprie si nu să merg cu multimea :) Plus că am impresia că multi l-au văzut doar pentru că este premiat la Cannes (mai nou cică si Stokolm) si ca tot a apărut în presă.
Anyway, trecând peste asta, filmul chiar e bun. E bun nu în sensul unui film care impresionează prin imagini deosebit de artistice sau prin alte efecte de sunet / imagine dar mai degrabă prin realism - senzatia mea principală a fost o neliniste puternică generată de evenimentele petrecute în film.
Am mai citit pe ici pe colo si păreri contrare - de exemplu că si 432 e (încă) un film despre comunism, nergu si trist, ca mai toate altele si că e nasol faptul că nu putem iesi din aceste tare cinematografice.
Nu mi se pare o analiză corectă pentru că desi povestea se petrece în perioada comunistă (spre final), nu există foarte multe referinte la "sistem" iar lupta personajelor nu este cu sistemul comunist, nu incearcă să obtină libertate, nu vor să dea jos comunismul - e doar o dramă personală. Din contră, majoritatea imaginilor arată că personajele principale au învătat să traiască cu sistemul si pe langă sistem (cumparând tigari străine de la bisnitari de exemplu) fără sa-si bată prea mult capul cu asta.
La fel se comportă si restul personajelor, care crează mai degrabă (în planul secund al povestii) mai mult o radiografie a oamenilor obisnuiti din Romania anilor 86-89 si nu a activistilor de partid, securitatii sau dictaturii...
Singura chestie ciudată a fost rolul destul de redus al Laurei Vasiliu - de fapt poate nu m-ar fi mirat (si-asa nu auzisem de ea până acum), dar a tot apărut prin presă în diferite articole (aici de exemplu) asa că am crezut până spre jumatea filmului că ea e personajul principal... (prea multă mediatizare strică ? :P )
Altă parte proastă a fost sunetul sub orice critică - m-am chinuit destul de mult să înteleg ce se vorbea si unele fraze le-am pierdut de tot (la un moment dat chiar vroiam sa plec din sală) si din câte am înteles nu este cazul doar cinematografului din Alba... (la care se adauga fosnitul pungilor în sală si comentariile inevitabile din public)
În concluzie, e un film de văzut, de măcinat mental, preferabil în varianta DVD (nu stiu dacă a apărut) în linistea propriului apartament.
sâmbătă, noiembrie 24, 2007
Hasta la vista, VISTA.
Acum două zile am asistat (si am ajutat pe ici pe colo) la operatiunea de împrospătare a echipamentelor folosite la Universitatea la care predau ca preparator (in categoria tineret-sperante). 120 de calculatoare noi nouţe, marca Dell Inspiron 530 frumoase ca din povesti (vezi exemplarul din dreapta).
Calculatoarele au venit preinstalate cu Windows Vista (Business, nu orice) si impreuna cu colegii de la departamentul de informatică, am purces la configurarea si instalarea lor. Fiind si eu oarecum in domeniu (desi cumva de partea celalta a baricadei), am urmărit cu interes evolutia Windows Vista, dar nu mi l-am pus pe calculatorul personal (prod Linux user, deh) ceea ce se pare ca a fost o idee genială! Am auzit de la unii / altii ca sistemul ar fi foarte prost, dar nefiind genul care sa judec pe baza de zvonistică, m-am abtinut de la prea multe comentarii.
Cu Vista mă mai întâlnisem înainte de vreo 2, instalat pe laptopul unui amic, laptop care refuza cu încăpăţânare să se conecteze la net Wireless si pe alt laptop când asteptam amuzati câteva minute bune să pornească (atunci am crezut ca e laptopul de vină, pentru ca era Acer).
De data asta, nu mai e loc de tagăduială: VISTA SUCKS! BIG TIME! Nici nu vă imaginati cat de BIG. Să vă povestesc...
Pornirea sistemului nu e asa rapidă cum ne-am imagina, mai ales pentru un calculator nou, core 2 duo, cu 1GB RAM. Dar pornirea este cea mai mică problemă pe care am avut-o... procesul de instalare a programelor dorite a fost foarte mult îngreunat de aparitia a tot felul de ferestre panicarde care tot se miră că vrei să si faci ceva cu calculatorul (din genul "are you sure you want to"). Dacă vrei să dezinstalezi un program, e si mai complicat - dezinstalarea Acrobat Reader s-a întrerupt de vreo câteva ori să ne informeze că trebuie să închidem firefox (!) si încă vreo două - trei alte aplicatii (a căror legătură cu acrobat reader nu am reusit să o identificăm până la urmă), după care la final.... a dat restart la calculator (oh my GOD! încă trebuie restart după instalare / dezinstalare... nu credeam că mai există asta). Partea amuzantă abia acum începe - restartul a durat o vesnicie (de fapt vreo 3-4 minute dar să se oprească calculatorul în 4 minute pare o vesnicie, nu?). Initial am crezut ca dura asa mult din cauza (dez)instalarii unui program, dar m-am inselat. La fiecare oprire / restart dura la fel de mult şi nici măcar nu aveai idee dacă s-a blocat sau încă se întâmplă ceva.
După câteva minute de poante (haz de necaz, na) apropo de chestiile astea, precum şi de ferestrele care din când în când mai apăreau de la sine, s-a pus problema repartiţionării hardului (160Gb lăsaţi într-o bucată de furnizor). S-a decis păstrarea a 30Gb pentru sistem şi restul pentru date. Simplu ca buna-ziua. NOT!
Pai cum să partiţionezi un PC cu Vista, astfel încât să nu pierzi sistemul deja instalat? hmmm... un program? Partition Magic? Wrong! Adica exista (se pare) un program (unul) care stie asa ceva, de la Norton, care e pe bani (iar noi nu puteam decide sa cumpăram soft, nu aveam bani si nici timp)...
Varianta 2? Cică Vista are el o aplicaţie de partiţionat... care se pare că nu poate să facă partitii mai mici de 80 Gb. ( oare de ce?). Am incercat sa bootam de pe un CD care avea pe el si PQmagic de DOS dar nu vede hardul SATA...
Solutia? DVD-ul cu Mandriva Linux, care are un partitionator foarte simplu de utilizat (şi gratuit). O să fiu corect şi o să spun ca n-a mers din prima pentru controlerul de hard de la Dell e nou-nouţ si nu-l recunoaste decât Windows Vista (de ce oare) dar în câteva minute, am găsit pe Google rezolvarea: scrii un rând la pornirea sistemului si totul functionează. (asta e o chestie care imi place mult la Linux - pentru orice există o soluţie, două trei - pe net).
În final, înarmaţi cu CD-uri cu Linux şi cu multă răbdare, am purces la "lupta" cu Vista. Si ce mai lupta - erori de drivere, panică peste panică la ştergerea unui fişier (te întreabă de 3 ori dacă eşti sigur), multe restartări lungi şi plictisitoare...
În final am iesit "câstigători", iar calculatoarele noastre sunt functionale (după două zile de la livrarea lor CU SOFT PREINSTALAT, doua zile in care echipa de la departament - 4 oameni - au lucrat full time - eu am participat din fericire doar la prima parte).
Intrebarea care se citeste acum pe chipurile toturo este "cat o sa reziste". Cât de mult o sa ne mai chinuim cu niste produse PROASTE doar pentru că altii le folosesc si pentru ca Microsoft crede ca poate să facă ce vrea?
Părerea mea e ca vom câstiga cu adevărat doar când vom spune "Hasta la vista, VISTA!".
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
