Am găsit pe un blog: http://www.swampblog.info un nou filmulet cu Teo, foarte funny ca de obicei.
De data asta vorbeste despre marijuana.
Check it out:
luni, martie 31, 2008
teo despre iarba
duminică, martie 30, 2008
Are you as stupid as Jessica Simpson?
Făcându-mi surfingul de seară - ca de obicei din link în link, am dat peste o chestie, pe care am zis s-o împărtăsesc. Check it out:
Creative sucks.
După cum scriam în alte posturi referitoare la Vista, firmele producătoare de echipamente profită de schimbările sistemelor de operare pentru a forta vânzarea de noi echipamente.
Este si cazul firmei Creative care, pentru plăcile sale de sunet nu oferă un suport suficient de bun pentru Vista. Mai mult, unui dezvoltator independent care oferea suport pe forumuri si ajuta utilizatorii să-si instaleze si configureze plăcile, i-au fost sterse toate postările de pe acel forum si a fost amenintat că va fi dat în judecată dacă continuă.
Din cuprins:
"We are aware that you have been assisting owners of our Creative sound cards for some time now, by providing unofficial driver packages for Vista that deliver more of the original functionality..."
"We took action to remove your thread because, like you, Creative and its technology partners think it is only fair to be compensated for goods and services."
Forumul complet (cu multe mesaje de sustinere la adresa dezvoltatorului) este disponibil (inca) aici: FORUM.
Stirea este preluată de pe www.mandrivausers.ro.
Creative si-au dat arama pe fată... sunt interesati mai mult de profit si de vânzarea unor produse mai scumpe, decât de functionarea corectă a plăcilor lor. Nu mai cumpărati produsele lor si ziceti si la altii...
Mila si prostia omeneasca.
România e patria cânilor vagabonzi. Au spus-o multi altii înaintea mea si o repet si eu, ca o moară stricată. Stim cu totii problema asta, dar se pare că multi dintre noi nu-si dau seama că e (si) vina noastră. De fapt a lor (o să vedeti cine sunt ei imediat).
Ideea e după cum urmează: Majoritatea blocatarilor au printre ei câteva suflete miloase, care, spre bucuria baronesei Nicholson (aia de apărea mai demult prin presă - cum că suferea ea de suferinta maidanezilor Bucuresteni) protejează, hrănesc si cresc aciuati pe lângă spatiul locatar numit bloc câte unul, doi, sau chiar mai multi cătei.
Toate bune si frumoase as spune eu, nu as vrea să moară săracii (eu n-as putea să le fac vreun rău), iar conditiile în centrele speciale pentru câini (alea putine care există) sunt destul de inumane (sic!). Recunosc problema la nivel general - acelasi cerc vicios - nu avem bani suficienti deci nu putem face mare lucru, decât să cârpim pe ici pe colo cu banii pe care-i avem, tăind din problemă câte putin până creste iar. Sunt de acord că nu e o solutie pur si simplu să omorâm toti câinii vagabonzi si că multi dintre ei sunt pasnici si chiar draguti.
Ce mă deranjează totusi,e lipsa de responsabilitate a protectorilor lor. Câinii pe care acestia îi cresc, ajung uneori în situatia de a fi să zicem suficient de bine întretinuti (primesc mâncare chiar si de 2 - 3 ori pe zi) ceea ce îi face - culmea - mai agresivi. Agresivi în sensul că, primind afectiunea si protectia câtorva, îsi dezvoltă acel instinct de a-i proteja la rândul lor si prin urmare latră sau chiar muscă pe ceilalti.
Aici este prostia ce depăseste cu mult mila concetătenilor mei, dublată (sau chiar triplată) de faptul că acesti câini nu sunt castrati si se înmultesc în voie. Căteaua aciuată la scara vecină cu a mea a avut recent vreo trei pui care (tot prin mila vecinilor) au supravietuit si probabil sunt bine mersi pe la alte scări. E un exercitiu facil de logică să întelegi că peste doi ani numărul lor o să fie măcar dublu si atunci din nou trebuie aia răi (ca Băsescu în Bucuresti) să vină si să ne scape de ei.
Altfel o să ajungem ca peste tot să fie ca în statiunea Parâng unde a devenit o aventură să urci pe munte si chiar să schiezi sau să te dai cu placa din cauza unor haite de 6 - 7 câini aciuate pe lângă diferite cabane si o să vedem mult mai des incidente ca acela în care un câine vagabond a intrat pe circuitul de Formula 3 - singurul tinut până acum în România. (vezi foto dreapta)
Si ca să închei, revin la problema responsabilitătii. Nu cred că un om normal poate pretinde vecinilor lui să suporte prezenta crescândă a câinilor tot mai agresivi pe care el îi hrăneste din milă. Solutiile sunt foarte simple:
Dar e mai simplu doar să fii mândru de tine că esti milos si sa te bucuri când se gudură câinii de la bloc pe lângă tine. Las' să latre pe altii - ce treabă am eu?
sâmbătă, martie 29, 2008
Zamzar the great.
Se face că eram într-o seară la calculator si că mă hotărâsem să mă mai uit peste niste fisiere din epoca windows (am avut si o epocă din aia).
Erau niste fisiere create cu Ms Office 2007, pentru că - si eu ca si altii - am căzut putin în capcana interfetei îmbunătătite a pachetului de programe de la Microsoft fără să tin cont că tipul nou de fisiere e oricum doar compatibil - cu orice altceva - nu.
Hence - the problem, cum s-ar spune, adică iacătă problema. Cum fac eu să deschid fisierele pe Open Office? Si vor spune "cei multi" aha! Ti-am spus noi... compatibilitatea bat-o vina. Pai da, da - dar si Ms Office (altul decât 2007) se uită la docx, sau xlsx sau pptx ca vitelul la poarta nouă, asa că nu mi-era mai bine nici cu de-alde windows.
Am întrebat binînteles în stânga, în dreapta, în sus, în jos (adică figurat vorbind, ca eram repet - si acasă si singur) dar toti care erau online la ora aia nu aveau decât Office XP sau Office 2003.
După câteva minute de panică, mi-am adus aminte de bătrânul Google si cum le stie el pe toate. Si l-am întrebat - "bătrâne, ce mă fac eu acuma că nu pot deschide nici un fisier?" iar el mi-a răspuns pe un ton de albastru si alb ca de obicei "caută-l pe Zamzar cel mare si te va ajuta el".
Astfel, questul meu mi-a arătat că la adresa http://www.zamzar.com salasuieste un adevărat vrăjitor, ce poate transforma, online (fără să instalezi vreun soft - aviz paranoicilor) docx în doc sau odt, sau invers (nu că ai vrea asta) sau exceluri sau power-pointuri în orice format ai nevoie.
And wait... there's more! Stie să convertească si imagini, fisiere video sau audio.
Thank you ZAMZAR the great! You're the shit!
Security contest. Linux wins. Again.
La un concurs de hacking (adică în sensul pozitiv - să caute găuri de securitate să le poată acoperi), concurentii au avut la dispozitie trei calculatoare cu Leopard, Vista (SP1) si Linux.
Leopard a picat primul, dintr-o vulnerabilitate din browserul propriu - Safari, iar Vista a rezistat eroic vreo două zile gratie SP1 "Shane [adică ăla care a spart sistemul] and his pals weren't expecting to do battle with the extra protected SP1 version of Vista" dar a picat si el.
Laptopul cu Linux (Ubuntu) a rămas safe. Prietenii stiu de ce :P
Mai multe aici: http://www.engadget.com/2008/03/29/linux-becomes-only-os-to-escape-pwn-2-own-unscathed/
Linux la Alba Iulia
Astăzi am reînceput întâlnirile / cursuri / workshopuri (nu m-am hotărât cum să le zic) de Linux în Alba Iulia.
E mai greu decât mi-am imaginat (si mai mult ca sigur decât vă imaginati). Sunt câtiva acolo care stiu despre ce vorbesc si câtiva care nu stiu. Unele chestiuni sunt legate de Linux în general, unele sunt proprii distributiei pe care o folosesc - mandriva.
Astăzi a fost oricum o întâlnire de tipul ice-breaking în care mai mult ne-am gândit la ce va urma, am împărtit grupul în începători si avansati si am stabilit cand si ce o sa facem.
Chestia cu începătorii si avansatii nu-mi sună foarte bine, dar nu am avut pe moment o altă solutie. Oricum sper ca din cei începători măcar jumate să treacă rapid la grupul de avansati. (incredibil ce comunist sună asta) :))
Din păcate, desi mi-a dat un amic (AFaith) ideea asta - nu am făcut poze, pentru că aparatul pe care l-am avut nu avea baterie, dar o să fac la următoarele întâlniri, să vedeti cum arată un laborator la universitate cu Linux pe toate calculatoarele (unii se vor bucura, stiu eu).
Avem multe planuri legate de Linux, suntem entuziasti, sper sa tină. În rest... dacă aveti vreun cunoscut prin Alba care stie / vrea să stie Linux, let him/her know.
vineri, martie 28, 2008
Educatie2
Am primit un comment legat de un articol mai vechi despre examene din care spicuiesc:
"Examenele se dau pt ca din pacate e singurul fel de a obtine o evaluare (fie ca e ex scris, oral, colocviu, verificare pe parcurs, sau cum vrei sa ii mai spui). Da, poate ar fi frumos ca totul sa se desfasoare in intrevederi de tip masa rotunda, workshop si orice alta forma mai prietenoasa...dar crezi ca atunci ar putea fi vorba de o evaluare 100% obiectiva? Parerea mea e ca NICI UN FEL DE EVALUARE NU E 100% OBIECTIV. Si atunci? Nu e oare mai corect, sa zicem, un test-grila? Da, unora le poate pica singurul subiect citit si altora singurul pe care nu l-au citit, dar ce sa-i faci? Ghinion."
Initial m-am gandit sa scriu un comment de reply, dar am ajuns sa scriu prea mult, asa ca am facut un post nou....
Ideea mea de baza era deplasarea spre o notare in timp. In cazul meu, la laboratoare vad in fiecare saptamana studentii, discut cu ei, le dau de lucru si ma prind automat cat au inteles si cat nu, cat au studiat acasa, cat ii intereseaza.
Desigur apare problema cu cei care nu vin, dar stiu materia - am un student la anul 2 care stie mai mult PHP decat mine - din asta traieste, dar nu prea vine pe la scoala.
In rest examenele orale sunt mult mai relevante decat cele scrise (desi nu 100%).
De fapt cred ca ar trebui sa regandim total sistemul educational, incepand cu scoala primara si continuand cu liceul si universitatea. Zilele trecute ma gandeam ca din cei 12-14 ani de matematica pe care i-am facut am ramas cu tabla adunarii, inmultirii si eventual ecuatia de gradul 2 (daca ma chinui putin), dar nu stiu sa-mi calculez dobanda la banca.
La fel vad o multime de copii / tineri / studenti care habar n-au sa faca un proiect, sa tina o prezentare, le e frica sa vorbeasca in public, nu stiu limbi straine, n-au habar de diferentele inter-etnice, de minime concepte de politica, sociologie sau psihologie.
Sistemul de invatamant produce "robotei" pe banda, dar nu oameni in adevaratul sens al cuvantului. Intodeauna am zis ca ne lipseste scopul. Facem scoala de dragul scolii, dar nu stim daca vrem ca oamenii aia sa fie niste angajati cuminti si bine pregatiti, sa fie intreprinzatori, cercetatori, profesori sau sa aiba o pregatire mai larga. Toate deodata nu cred ca se poate ;)
miercuri, martie 26, 2008
The next generation?
In filmele americane cu adolescenti, baiatul se uita in timpul orelor cu jind dar pe ascuns la formele fetei. Desi dragut, inteligent si de cele mai multe ori sensibil, el e prea rusinos sa intre in vorba cu ea, sau daca o face se balbaie lamentabil.
Fata observa dilema lui, il apreciaza - in special pentru partea sensibila din el si pentru lupta pe care o da el insusi cu instincele sale de lup - si face ea primul pas, sau macar ii arata directia cea buna.
De fapt, in realitate (cea autohtona), lucrurile nu stau chiar asa. Fata nu face nici un pas si se face ca nu-i vede privirea - desi el incearca sa-si umezeasca de fiecare data ochii cand face eye-contact. Mai mult, fiind rusinos, nu este de loc cool si fetei nu-i plac baietii care nu sunt populari. Si daca-i suprinde privirea mai jos de barbie, e direct pus in galeata (destul de mare de altfel) cu obsedati.
In alta parte, in alta poveste, un student sta cuminte in banca lui si dupa cateva fraze din care ceva-ceva parca intelege se deconecteaza de curs. Nu mai intelege mare lucru si i-e rusine sa recunoasca. I-e rusine sa intrebe, sa vorbeasca si prefera sa stea cu ochii pe geam. Las ca intelege el acasa cursul une e liniste, pace, nu-l deranjeaza nimeni si in plus de asta poate fi el insusi fara nici o frica. Frica asta, de a nu da rau in fata celorlati, de a nu fi judecat, de a nu pierde din farama de popularitate existenta e cel mai mare inamic a generatiei in care traiesc si cred ca si a generatiilor cu care lucrez la universitate.
De partea cealalta a baricadei, stau tupeistii, cei care nu mai au pic de rusine, care dau din coate, fura, injura, urla in gura mare. Care invart bani gri prin masini negre cu geamuri fumurii, care platesc o suta de facturi de curent ale altora ca asa vrea muschii lor, care cumpara voturi, politisti, judecatori si senatori.
Intre cele doua categorii, lipseste ca de obicei o clasa de mijloc. Lipsesc oamenii relaxati, deschisi spre semenii lor, prietenosi si politicosi fara a fi umili, care intreaba fata cu zambetul pe buze "Stii, cred ca esti foarte draguta, ce-ai zice sa iesim la o cafea?", care sacaie profesorul cu intrebari pana e sigur ca a inteles ce i s-a pus pe tabla si care poate atrage atentia altora cand gresesc - nu sa se dea rotunzi ci ca sa-i ajute.
Sper doar sa traiesc suficient sa lucrez cu o asemenea generatie!
marți, martie 25, 2008
Din viata unui biciclist autohton
Pedalez calm pe una din străzile din Alba Iulia. Mă întorc de la universitate, unde surprinzător am rezolvat azi mai multe lucruri decât mi-as fi imaginat. Sunt calm nu pentru că afară ar fi vreme de plimbare - sunt poate în jur de 6-7 grade si vânt - ci pentru că între cele câteva produse alimentare, sticla de suc si hrana motanului pe care doar le-am achizitionat, în rucsac am laptopul asa ca m-am decis sa fiu extra carefull.
Dintr-o dată, un sunet brut, total în afara ambianţei, mă scoate din starea de reverie, ma propulsează (instinctiv) mai la dreapta, urmând ca doar secunde mai târziu să constientizez că era un claxon al unei masini din spate.
Trecând peste problematica claxonării în sine, reglementată parcă printr-o lege la modul "minim 25 de metri înainte" şi "fără să îi determine [pe ăia de-i claxonezi] la manevre ce pot pune în pericol siguranţa circulaţiei" si asa mai departe, ajung să mă gândesc la statutul ingrat al biciclistului autohton, care spre deosebire de fratii lui de cruce de prin Amsterdam (vezi poza) este o specie rară, cu obligatii de cele mai diverse si fără prea multe drepturi.
Va să zică eu si cu bicicleta mea cu tot să ne dăm o dată la o parte, că omul se grabeste. Doar că partea în care m-am dat (si m-as fi dat mai din timp să nu care cumva să încurc circulatia) are o mică hibă: e ocupată cam de la jumatea trotuarului si până prin carosabil cu masini parcate.
Trotuarul, nu-i asa, e al pietonilor, atât cât a mai scăpat din el după aceleasi masini care nu au unde să parcheze pe drumul de la scară la alimentară (că doar n-or merge bietii oameni pe jos).
Ălalat bulevard - paralel cu aista - e si mai al dracu: e pietonal! Adicătelea doar pentru pietoni. E larg, are două benzi si din fericire masinile nu prea intră pe el (oricum o să ajungă parcare în curând). Bicicletele însă nu au voie, să nu pună în pericol siguranta cetăteanului.
Îmi aduc aminte că odată am fost cu un prieten pe acolo cu bicicletele si ne-au oprit gardienii, care pe un ton suficient de condescent să vrei să-i calci pe cap cu buldozerul si să-i zidesti într-o pistă de biciclisti, ne anuntau că s-ar putea să rămânem fără roti, spite, valve si cate si mai cate trebuincioase deplasării pe două roti.
În final, nu pot decât să-mi cer scuze cetătenilor din Alba Iulia pe care îi pun în pericol, masinilor care trebuie să astepte după mine prin intersectii, asfaltului pe care îl calc în roti si aerului pe care nu-l poluez.
vineri, martie 21, 2008
Microsoft vs. Vista
Am gasit un articol foarte interesant pe net despre "istoria" interna a Windows Vista. Se pare ca o serie de persoane din conducerea companiei Microsoft au avut probleme cu lipsa driverelor, incetineala sistemelor sau incompatibilitati software.
Din sumar:
Mike Nash, a Microsoft vice president: buys a laptop that has a reassuring “Windows Vista Capable” logo. His report: “I personally got burned.” His new laptop — logo or no logo — lacks the necessary graphics chip and can run neither his favorite video-editing software nor anything but a hobbled version of Vista. “I now have a $2,100 e-mail machine,” he says.
Jon A. Shirley, a Microsoft board member and former president and chief operating officer:
upgrades two XP machines to Vista. Then he discovers that his printer, regular scanner and film scanner lack Vista drivers. He has to stick with XP on one machine just so he can continue to use the peripherals.
Steven Sinofsky, the company’s senior vice president responsible for Windows:
says drivers are missing in every category — “this is the same across the whole ecosystem.”
Intrebarea (foarte buna) pe care o pune articolul:
Can someone tell me again, why is switching XP for Vista an “upgrade”?
Sursa articolului este disponibila aici.
luni, martie 10, 2008
NYC. Photos (2)
Cel mai bun burger din lume ;)
sushi
metropolitan opera
Gucci
China Town
Life with / out Dick...
NYU Library
the subway
Metropolitan Museum of Art. Hallway.
Dude.
Metropolitan Museum of Art
Empire State noaptea, in nori
THE capuccino
Museum of Modern Art
Museum of Modern Art
religious window
Urban landscape
Snowing
Times Square
Biblioteca centrala
Contrasts
Grand Central Station
Union Square
Watching Empire state Building
Nice couple
Birjar :Pback to reality
New York-ul fuse si se duse. A trecut repede, intr-un ritm alert marcat normal de dorinta de a asimila cat mai mult din experienta pe care o reprezinta.
Si cum a fost?
E intrebarea inerenta, clasica care inca ma lasa putin perplex. Cel mai bun raspuns pe care il am de dat ar fi: ai vreo 150 de ore la dispozitie? Ca-ti povestesc...
O prima remarca referitoare la New York este familiaritatea lui. Si eu stiu, ca mai toata lumea, cum arata Empire State Building, Brooklyn Bridge sau aleile din Central Park.
Interiorul metrolului era rupt din Seinfeld si parca tot ma uitam dupa el, Kramer, George sau Elaine.
Urmatorul lucru de remarcat este diversitatea. Toata lumea stie ca e un oras foarte pestrit, dar eu cel putin nu mi-am imaginat cat de pestrit. Sunt o multime de asiatici, de latino-americani (toti soferii de taxi erau din america de sud), de europeni, iar din americani cea mai mare parte e venita de prin toate colturile tarii. Din prietenii fratelui meu pe care i-am cunoscut in New York o fata e din Virginia, una din Georgia, un columbian cu cetatenie germana si lista poate continua. Mai mult, in China-Town (da, chiar exista un China-Town) sunt zone unde nu se vorbeste engleza. Am ramas perplex intr-un restaurant / fast-food din zona unde nicicum nu reuseam sa-i explic doamnei de la pultul unde iti alegeai mancarea ca vreau Chicken. Ea tot imi explica ceva in chineza (cred) dar cum limbile asiatice nu sunt punctul meu forte singura solutie a fost sa arat spre una din oalele care parea ca are ceva mai putin exotic (no cats or dogs) si sa iau din aia.
Chestia asta e foarte buna. Incredibil de buna. Normal ca printre aia multi care vin din toate partile is tot felul de oameni, dar cei mai multi sunt totusi ok.
Din punctul asta de vedere e foarte interesant - americanii sunt faimosi pentru masinile mari care consuma mult, dar totusi in New York au aparut taxiuri Hybrid (foarte putin poluante). La toate magazinele iti ambaleaza produsele in plase care mai de care mai mari si de obicei din plastic - uneori folosesc mai multe plase daca ai diferite tipuri de produse dar cel mai cautate sunt produsele Bio sau Organice. Majoritatea apartamentelor au aer conditionat ce consuma o gramada dar canutele de cafea de la Starbucks sunt din materiale reciclabile. In multe magazine si chiar in unele localuri se aude Britney Spears et co. dar in cafenelele mai rasarite, restaurante sau baruri doar muzica buna. Cafeaua americana standard e un fel de ceai cu vaga aroma de cafea dar in toate cafenelele gasesti si espresso, cappuccino sau caffee latte (si-s al naibii de bune).
So overall, in NY exista optiuni pentru toata lumea. Cred ca NY este un exemplu despre ce inseamna the global village si din punctul asta new yorkezii sunt way ahead.
Acum e back to reality - si nu vreau sa ma lamentez prea mult. Dupa cei care ma intreaba "cum a fost" urmeaza cei care ma intreaba de ce m-am intors. Raspunsul pe moment e simplu, conform zicalei Decat codas la oras, mai bine-n satul tau fruntas. Adica ce sa fac acolo cand lucrul la care ma pricep cel mai bine e sa fiu prof? Oricum nici in NY nu am vazut covrigi in coada cainilor (covrigii costau $2! si nici nu erau foarte buni doar aratau mari si apetisanti) si perspectiva mea s-a limitat la a experimenta cat mai multe intr-un timp cat mai scurt si asta pe banii altora ;)
Asa ca, inarmat cu un nou optimism - purced la lupta cu morile mele de vant. Stiti voi ... scoala, studentii, colegii profesori, microsoft, prostia omeneasca.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
