Din primele secunde, A Clockwork Orange te introduce într-o stare de neliniste, într-o lume ciudată dar vag familiară - un soi de basm noir - o atmosferă apăsătoare, a la Hitchcock dar cu un plus de SF.
În momentul următor filmul surprinde din nou prin duritate. Personajele principale sunt un grup a căror preocupări includ doar consumatul de molko (lapte cu amfetamine) si ultraviolence (care contine bătăi, violuri, furturi).
După crearea personajelor - între care Alex, personajul principal - are atractivitatea si răutatea unui diavol personificat filmul ia o nouă turnură, în care este disecat sistemul de reabilitare dus de la forma clasică a privării de libertate la o formă extremă a conditionării psihice.
Experimentele la care e supus si rezultatul obtinut (incapacitatea lui de a fi violent în actiuni sau chiar limbaj) au pe lângă efectul scontat (pedeapsa justă) si un efect secundar: privat de răutate si forta, Alex e privat de puterea lui de atractie, iar prin incapacitatea lui de a reactiona este lăsat neajutorat în fata violentei altora ceea ce atrage mila.
duminică, iunie 29, 2008
Good Movies. A clockwork orange.
duminică, iunie 22, 2008
patria formelor fara fond
"Al doilea adevăr, şi cel mai însemnat, de care trebuie să ne pătrundem, este acesta: forma fără fond nu numai că nu aduce nici un folos, dar este de-a dreptul stricăcioasă, fiindcă nimiceşte un mijloc puternic de cultură. Şi, prin urmare, vom zice: este mai bine să nu facem o şcoală deloc decât să facem o şcoală rea, mai bine să nu facem o pinacotecă deloc decât să o facem lipsită de arta frumoasă; mai bine să nu facem deloc statutele, organizarea, membrii onorarii şi neonoraţi ai unei asociaţiuni decât să le facem fără ca spiritul propriu de asociare să se fi manifestat cu siguranţă în persoanele ce o compun; mai bine să nu facem deloc academii, cu secţiunile lor, cu şedinţele solemne, cu discursurile de recepţiune, cu analele pentru elaborate decât să le facem toate aceste fără maturitatea ştiinţifică ce singură le dă raţiunea de a fi."De când Titu Mairescu făcea afirmatia de mai sus, a trecut ceva timp, însă românismul - academic, artistic si de ce nu - informatic, se complace încă în a vopsi gardul, doar pe dinafară si cu un strat subtire (să nu ne consumăm prea mult). Politicieni fără de cauză, doar cu demagogie, care tin de scaun doar pentru comoditate si vor puterea doar de dragul puterii (si ca să n-o ia vecinul), profesori plagiatori, judecători care nu stiu nici ei legile pe care ar trebui să le aplice - toate acestea sunt la noi, nu exceptia - care să întărească un sistem functional (pentru că, nu-i asa, perfectiunea sistemelor nu există) ci regula stirbită pe ici pe colo de câte un idealist aflat pe drumul spre capitulare sau ... emigrare (?).
Cel mai nou succes al teoriei formelor fără fond, de care am aflat eu recent, dar care există la Universitatea la care predau de ceva timp, este modelul lucrărilor de licentă copertate. Citez dintr-un mail trimis pe un grup de studenti: "Daca cineva mai doreste sa isi predea lucrarea asa cum se cade pentru o lucrare de licenta (copertata nu spiralata) poate sa ma contacteze pe adresa de e-mail..."
Chestia asta e una din problemele esentiale ale studentilor de an terminal în această perioadă. Nu contează că unii profesori nu se ocupă serios de studenti, nu contează că multi studenti copiază licenta de pe net, sau plătesc pe unii - altii să le facă lucrarea, ceea ce contează e ca lucrarea să fie copertată, nicidecum spiralată!
In fine, am auzit si vesti mai bune din domeniul ăsta - unele universităti încep să gândească sisteme să prevină plagiatul licentelor. Astept cu nerăbdare penalizarea profesorilor care încurajează aceste practici (da, există) si primii studenti picati la licentă!
sâmbătă, iunie 21, 2008
wepon of mass religion
Trăim într-o tară guvernată de niste fricosi. Fricosi pentru scaunul lor, pentru burta si masina pe care le posedă. Le e frică de electorat si prin urmare fac orice si le e frică de orice. Le e frică de prostitutie, de droguri, de Dumnezeu.
De-aia statul român are religie oficială si de-aia, încă mai aproape de statele medievale decât de cele contemporane, la noi, a 4-a putere în stat e Biserica (presa la noi e doar la capitolul divertisment).
Conform celor mai sus arătate, în dreapta ecranului aveti cel mai mass dintre mass-urile care circulă prin net cu sau fără voia voastră: un mess venit pe cale divină, prin inspiratia divină, canalizată prin vajnici apărători ai dreptei crestine care cine stie cât au luptat să ajungă în lista ta de messenger...
vineri, iunie 20, 2008
Dell, Microsoft si banii vostri
Am mai scris despre modul în care Microsoft impune Vista pe piată - făcând parteneriate cu firmele din IT: ziceam la un moment dat (aici), că după ce ne-am lovit de o imprimantă care nu vroia să meargă pe Vista nicicum ne-am gândit că poate defapt celor de la HP le convine să nu meargă. ca noi să ne cumpărăm o imprimantă nouă.
Despre Dell am mai scris (aici) că începe (cu pasi timizi) să sprijine Linux. Totusi Dell rămâne partener MS. Nu stiu exact ce presupune întelegerea dintre Dell si Microsoft, dar recent a oprit partial suportul pentru XP. Asta practic înseamnă că cine vrea XP, dacă până acum si-a putut alege sistemul (fără diferentă de pret desi Vista e în mod normal mai scump), de acum înainte XP-ul trebuie privit ca un downgrade voit si... plătit. Practic dacă vrei XP primesti oricum o copie de Vista (dă bine la statistici de genul x. milioane vândute) si mai trebuie să dai si niste bani în plus.
Continuă să mă surprindă agresivitatea Microsoft si faptul că toată lumea se complace în situatia asta. Adică... get Windows dacă vreti. Până la urmă sunt banii vostri.
Dar dacă nu? De ce e asa complicat să nu vrei windows?
Firefox3, Open Office, Narro la Cluj
Maine, 21 iunie 2008, Grupul pentru software liber (www.softwareliber.ro) va organiza un eveniment ce va cuprinde prezentări despre Firefox România, Narro, OpenOffice România și Fedora România.
Evenimentul se va desfășura între orele 11 și 14, în cadrul Facultății de Științe Economice (Campus ISE), str. Teodor Mihali, nr 58-60, sala 310 (etaj 3)
Prezentările vor fi susținute de Adrian Joian, Nicu Buculei și Alexandru Szasz.
Adrian Joian și Nicu Buculei vor veni din București pentru a prezenta proiectul Fedora România. Adrian este ambasador Fedora iar Nicu este serios implicat în echipa Fedora Artwork.
Alexandru Szasz va veni din Timișoara pentru a prezenta în special proiectul Narro , o unealtă de localizare web folosită pentru localizarea Firefox, Thunderbird, OpenOffice. În același timp Alexandru este coordonatorul localizărilor pentru România a proiectelor din cadrul Mozilla (Firefox, Thunderbird, etc), Fedora și OpenOffice.
Programul evenimentului:
11.00 - 11.30 - Discuții de început, așteptat pe cei care întârzie
11.30 - 12.00 - Prezentare Fedora - Adrian Joian
12.00 - 12.20 - Prezentare Fedora Art - Nicu Buculei
12.20 - 12.30 - Pauză
12.30 - 13.00 - Prezentare Narro și OpenOffice - Alexandru Szasz
13.00 - 13.30 - Prezentare Firefox - Alexandru Szasz
Good Movies. Dr. Strangelove
Dr. Strangelove or How I Learned to Stop Worrying and Love the Bomb este unul din putinele filme care a obtinut pe Rottentomatoes - siteul de critici de film scorul 100% fresh.
Comedia neagră, realizată în 1964 după un roman intitulat Red Alert, scris de Peter George tratează paranoia americană legată de invazia comunistă, războiul rece si posibilitatea izbucnirii unui război nuclear datorită lor.
Fraza mea preferată din tot filmul se petrece în momentul în care ambasadorul rus este chemat în biroul pentru situatii de urgentă al americanilor ("the war room"). După câteva clinciuri între el si unul din generalii americani, acestia se iau la bătaie, la care presedintele exclamă:
"Gentlemen, you can't fight in here! This is the War Room."
Pe lângă ironia adresată sistemului american bazat de forta militară si în care persoane clar incompetente sunt lăsate să acceadă la functii importante filmul are si o serie de conotatii sexuale care sugerează legătura directă dintre război si impulsul sexual masculin: personajele au nume gen Jack D. Ripper (jack spintecătorul), Merkin Muffley (muff e un termen pentru vagin iar merkin e o perucă pubiana! - vezi si aici) sau Dr. Strangelove; generalul dement este obsedat de our precious bodily fluids (potentă) iar bomba care nu vroia să se lanseze e călărită înspre tintă de pilotul cu pălărie de cowboy.
Actorii sunt geniali, Peter Sellers joacă 3 (!) roluri si trebuia să joace 4 (dar si-a rupt piciorul la filmări), actiunea e amuzantă, rapidă si interesantă completând experienta unui film excelent.
Resurse:
http://www.imdb.com/title/tt0057012/
http://www.filmsite.org/drst.html
http://www.rottentomatoes.com/m/dr_strangelove/
joi, iunie 19, 2008
Marketing, imagine si barba de 3 zile
Nu sunt eu cel din imaginea alăturată (din păcate?) si nici nu am un cactus în brate, dar am ceva în comun cu tipul din imagine: barba!
Nu-mi place în mod deosebit să mă rad si de multe ori uit sau pur si simplu mă trezesc că ultimul aparat de ras (de semi-unică folosintă) e absolut inutilizabil. Desigur, când barba depăseste o lungime considerabilă, cînd dau cu ochii de ea în oglindă, fac un efort si o dau jos.
Recent am aflat că există un asa-numit three day beard look - lookul bărbii de trei zile, care da... surpinzător e acel look pe care îl au bărbatii când nu se rad trei zile. Nu două, nu patru. TREI.
Cum am aflat? În mod surprinzător, am aflat de pe cutia unui aparat electric de ras dintr-un magazin. Între prezentarea functiilor, duratei bateriei si alte informatii de gen, scris piezis, dar scos în evidenta lângă poza unui bărbat (cu barbă de 3 zile - evident): "Your 3-day beard look". Adică aparatul stie să-ti dea imaginea asta cool, trendy.... sau mai stiu eu cum. Deci poti să-l cumperi linistit.
Despre importanta imaginii si a imaginii personale în societatea contemporană cred că nici nu are sens să mai încep să vorbesc. Toată lume pretinde că nu contează (sau că nu contează mult) în timp ce-si etalează ochelarii de soare, freza, sacoul sau mai nou barba.
Mi s-a părut totusi amuzat că produsul respectiv profita de această nouă modă si sunt încă în dubiu dacă e o miscare bună sau una complet idioată.
Happy Fish TV.
Poate multă lume cunaste deja acest proiect, care nu e chiar nou-nout (dar o perioadă era putin adormit). Eu sunt dintre cei care l-am descoperit recent - dar sunt foaaaaaaaarte (vedeti câte a-uri am pus?) impresionat de ce văd!
Happy Fish TV, disponibil on-line la adresa http://www.happyfish.ro este un proiect media (multi-media) în care realizatorii propun abordări noi asupra vietii politice, culturale si sociale de pe la noi. În filmulete destul de scurte cât să nu plictisească, dar destul de lungi cât să poată transmite ceva, realizatorii pun puntul pe i, pe j si pe alte caractere cu sau fără punt, într-o manieră inteligentă, de multe ori sarcastică - dar foarte bine-venită în peisajul media românesc.
Serialul meu preferat de pe Happy Fish TV este culisele parlamentului (un deputat care calculează printre altele cât costă gazul din Parlament - adică arsul gazului, cât ne costă pe noi întretinerea unui parlamentar - nu vreti să stiti suma (!) sau care sunt pasii initierii unei legi).
marți, iunie 17, 2008
Firefox 3. Today.
Doar un reminder rapid: azi va porni Firefox 3 Download Day.
Mai sunt cateva ore. :)
duminică, iunie 15, 2008
sensual woman
To become aware of my own sensuality,
I first become fully aware of my own tactile sense.
In dim light, I close my eyes and remove my clothes.
Do I lose his respect for being so wild?
Hardly. He treats me like a rare and precious jewel.
And he goes through the day proud of the fact, that with me,
He is the world's most imaginative lover.
Men pick amazing places for sexual adventure.
The wildest adventure proposed to me was in a bathtub which was full of Jello!
All I could think of, was how many boxes it would take?
What would be the most alluring colour?
The most delicious flavour?
And how could that affect our oral explarations?
If the Jello gets firm, would I bounce?
As you look around for what's new and different,
Remember these three important weapons that should be learned to keep a man in love.
Imagination, sensitivity to his moods and desires,
And the courage to experiment with new sexual techniques,
Enticing situations and places.
Lovemaking is physical, and so its its language.
Suck, cock, fuck, and prick, are not bad words.
Used in the bedroom by lovers to describe parts of the body,
And physical activities,
They are very proper indeed, and they distinctly enhance sex.
Overhaul a prudish attitude.
Don't whistle and stick up your nose, at least, not up in the air.
(Herbaliser)
miercuri, iunie 11, 2008
Globalizare
După un banc care circula într-o perioadă pe net, definitia globalizării ar fi
Moartea printesei Diana! O printesa engleza cu un amant egiptean, are un accident intr-un tunel francez, intr-o masina germana cu motor olandez, condusa de un belgian, beat cu wiskey scotian, urmarita fiind indeaproape de paparazzii italieni pe motociclete japoneze.
Campionatul European de fotbal ne arată însă că poate fi si altfel: Germania bate Polonia cu două goluri înscrise de Podolski (hmm... polonez la origine), iar în momentele astea Elvetia conduce Turcia cu 1 - 0 gratie lui Hakan Yakin care este... mda... turc!
break stuff
Ah... deja mă simt mai bine :))
Sursa: AICI.
marți, iunie 10, 2008
One Gets You High Speed, The Other Just Gets You High
Convorbire la serviciul clienti, Internet Provider:
Coworker: “Tech support, how can I help you?”
Customer: “I need LSD for my son. You have that, right?”
Coworker: “Uh?”
Customer: “You know, that high speed internet thing…”
Coworker: *trying not to laugh* “You mean DSL?”
Sursa: http://notalwaysright.com/one-gets-you-high-speed-the-other-just-gets-you-high/769
Diavolul, calculatorul si taranii.
Conform unui articol disponibil aici, citat de mylro.org, o domnisoară purtând un tricou cu sigla sistemului de operare FreeBSD (vezi în dreapta) a fost acostată de doi tărani - rednecks, intr-un bar/restaurant din Texas (daaaah!).
Pe scurt, discutia dintre cei trei, a decurs cam asa (cu adaptarea la tăranismele românesti - pentru original, vezi mai sus linkul):
- Fă muiere, putem să-ntrebăm ceva?"
- Mmm.. sigur.
- Esti satanistă?
- Aaa, nu, nu cred...
- Bre, esti sigură?
- Da, foarte.
- Păi cum se face că-l porti pe necuratul pe piept? Vezi fă că nu e bine să afisezi poze cu dracu'... mai ales când arată asa prietenos.
- Oh, asta... nu e tocmai diavolul. E doar... un fel de mascotă.
- Vreo echipă de fotbal, de nu stim noi?
- A, nu e de la fotbal.... e un sistem de.... e un fel de calculator.
- Calculator satanic zici bre? De unde vin astea?
- Sunt făcute în California. Dar nu e nimic satanic la ele de fapt.
- Bre, mata ne minti in fată. Ar trebui să pleci...
------
Mi-a plăcut concluzia tipei: Texas. What a country.
duminică, iunie 08, 2008
Fotbal, afaceri si noroc.
Până acum am nimerit rezultatele de la Euro 2008. Elevetia nu-mi spune mare lucru in fotbal, iar in meciul de deschidere eram sigur ca o sa castige Cehii. Chiar dupa 65 de minute in care Elvetia a dominat, mi se parea ca elvetienii joacă haotic, fortat (de faptul că-s acasă). Aveau avântul copiilor care stiu că-i privesc părintii si nu vor să dezamăgească, dar nu au avut si capacitatea tehnică si / sau mentală să pună probleme reale. Cehii, pe de altă parte au fost incredibil de calmi, au jucat defensiv (dar foarte organizat), au mizat pe obosirea adversarului si au punctat sec (dar profesionist) într-una din putinele ocazii. Restul meciurilor nu le-am văzut, dar eram sigur că Turcia va pierde ca si Austria. Meciul Austria-Croatia nu s-a terminat încă, dar nu cred că o să mai piardă croatii. Si Germania bate clar Polonia :)
Referitor la România, cred că toată lumea speră, dar toată lumea stie cam care o să fie rezultatul. Stiu că noi avem capacitatea de a face meciuri bune contra echipelor puternice (si ne încurcăm de obicei în echipe medii sau slabe), dar sansele să ne calificăm nu arată bine. De fapt, nu cred că vom reusi să câstigăm mai mult de un meci. Adevarul e că de data asta chiar n-am avut noroc (un factor important de luat în calcul totusi).
Mă amuză totusi în perioada asta - câtă importantă se dă fotbalului. Peste tot sunt televizoare care transmit meciurile, toată lumea vorbeste de asta (sau măcar si de asta) iar aproape toate reclamele de la TV sunt într-un mod sau altul legate de fotbal. Afacerea fotbal primează se pare pe toate părtile, de la banii pe transmisiuni recuperati din reclame de televiziuni, recuperati de la noi de firmele care dau bani grei pe reclame la banii (sume impresionante) pe care le iau jucătorii - bunuri de lux tranzactionate pe o piata accesibilă doar celor rich and famous.
Pentru mine, acest tip de consumerism extrem - capitalism sălbatic dacă vreti a fost unul din factorii determinanti care m-a îndepărtat de fotbal. Îmi aduc aminte, copil fiind cum toate pauzele se petreceau alergând după minge (sau în lipsa ei după vreo cutie de conservă). În multe din pozele de atunci am si o minge undeva prin jur - si nu de putine ori am visat că voi primi cadou de ziua mea o minge adevărată - de piele. Imi plăcea jocul si-mi plăcea să ma si uit la cei mari cum jucau. Stiam toti jucătorii si de multe ori mă identificam cu unii dintre ei. Ca suporter, tineam cu Steaua, desi nu eram fan(atic) adevărat.
Toate acestea au intrat în declin după ce meciurile au început să se desfăsoare mai putin pe stadion si mai mult în culise. Patronii de cluburi - de obicei parveniti ai societătii românesti au profitat pe toate părtile, fie pentru bani fie pentru capital public (sau politic). Jucătorii, deveniti staruri se infatuează, joacă de multe ori la misto, apar în clipuri la aparate de ras, masini sau bere (deh, sutele de mii / milioanele de euro câstigate din fotbal nu sunt suficiente pentru a întretine stilul de viată cu ferarri-uri, sampanie si călătorii în tări exotice), trag pe nas cocaină si scapă cu o mustrare (pe Mutu s-ar putea la bani să-l atingă mai serios, totusi - iată iarăsi banii primează) desi valoarea pe care ei o aduc societătii (există da, sportul e competitie si e si o formă de entertainment) este minimă - în final, tot ce fac e să alerge si să dea cu piciorul în minge - o activitate chiar plăcută, pentru care unii plătesc să o facă (!).
Recent am urmărit câte ceva din noul scandal Becali vs. DNA - de fapt Becali vs. societatea românească, pentru că toate actiunile lui par a fi menite să ne arate cât de mici si prosti suntem noi si cât de mare si puternic e el. Trei milioane de Euro pentru un meci - bani pe care nu avea cum să-i recupereze chiar în urma unor performante ale echipei în Liga Campionilor, meniti pentru un singur lucru: să-i aducă patronului câteva sute de voturi în plus.
In fine, directia pe care se merge în fotbal mi se pare exagerată, dar probabil functionează. Asa că nu-mi rămâne decât să zic - HAI ROMANIA!
P.S.: Dacă scrieti în Google "euro 2008", înainte de toate paginile găsite vă va afisa scorul curent si minutul în cazul în care se desfăsoară un meci la acel moment, precum si data si ora meciului următor. Cool, huh?
vineri, iunie 06, 2008
show goes on until you throw away your TV
Desi TV-ul lipseste cu desavârsire de la mine de acasă (intentionat si de ceva timp), mă mai uit din când în când la seriale cu ajutorul bunului nostru prieten - Internetul. Recent, am descoperit gratie unei prietene serialul Weeds un serial foarte funny, bine integrat, cu un rol principal jucat admirabil de domnisoara cu planta din imaginea din dreapta.
Desi filmul este chiar ok pentru un serial, cade în aceeasi capcană în care au căzut si alte seriale bune (vezi Lost, sau 4400) înaintea lui - capcana telenovelizării dacă pot să-i zic asa, adică acel proces în care producătorii încep să lungească serialul artificial, creând plot după plot, twist după twist... ca să mai .... ce? Păi ca să mai câstige niste bani, nu?
De fapt chestia asta am remarcat-o mai demult, văzând seriale cu sute de episoade în care deja nu mai stiai exact de unde s-a pornit si în ce directie se merge. La un moement dat, am descoperit serialul 24 - un serial de actiune in care fiecare secunda din film e o secunda din viata reala. Adica iti arata practic o zi, 24 de ore, in 24 de episoade ce durau o oră fiecare. Idee genială de altfel, distrusă la final. Finalul a rămas putin în coadă de peste, după care... surpriză ... sezonul 2. Adică cum? Nu se numea filmul 24? Se numea 48? După aia a apărut si sezoul 3... you get the picture.
Cred ca reteta e simpla - se ia o idee, niste actori mai buni sau mai rai si se incep filmarile cu scenariul gata pentru un sezon, cu un final in coada de peste. Daca ratingul e bun, se mai baga niste personaje, se mai fac niste twisturi, se mai descopera cate ceva. Deci se mai face un sezon si apoi inca unul, tot asa pana cand ratingul scade sub o anumita marja x, unde x e direct proportionala cu banii care se castiga din film.
Parafranzandu-l pe Freddy Mercury, ajung deci la titlul articolului: Show Must Go On. Until you throw out your TV.
big buck bunny
Dupa elephant's dream, un nou film open source realizat in blender a aparut pe net. E vorba de Big Buck Bunny, un filmulet disponibil foarte High Quality aici sau in versiunea redusa pe youtube si mai jos:
joi, iunie 05, 2008
Acer + Linux = Love
Dupa ce Dell a început să crească numărul de sisteme cu Linux preinstalat de la 2 la 4 modele, inluzând un laptop din gama superioară XPS, e rândul altor companii să încerce alternativa.
Acer, a anuntat că desi stiu că Microsoft este foarte puternic, vor sprijini dezvoltarea pietei de Linux si au în vedere posibilitatea punerii în vânzare de laptopuri cu Linux (după ce deja au lansat o serie de mini - laptopuri cu versiuni de Linux).
După cum se afirmă în articolul disponibil aici, motivele includ costul produselor Microsoft, dar si alte argumente, cum ar fi timpul redus de bootare (remarcat cel putin pe anumite sisteme) si durata crescută a bateriei pe sistemele Linux.
Good Movies. American Beauty.
Primul lucru pe care trebuie să-l spun despre American Beauty, este că l-am văzut cam de 9 ori, motivul principal fiind dorinta de a-l arăta si altora.
Al doilea lucru este legat de faptul că senzatiile pe care le-am primit la momentul respectiv (1999) s-au mai estompat în timp (sau poate nu mai sunt eu atât de usor de convins).
American Beauty este un film bun în primul rând pentru că nu vrea să fie drăgut nici cu personajele, nici cu cei care văd filmul.
Tema principală a filmului este the american dream - casa în suburbii, un job bine plătit, familie, masină - un ideal din care lipseste le joie de vivre, lipseste pasiunea, lipsesc senzatiile, evadarea, bucuria - până si sexul e substituit de masturbarea matinală sub dus (the high point of my day - cum declară Lester încă de la început).
Corporate America, consumerismul societătii definite prin bunurile si posesiile sale (similar dar din alt unghi decât cel din Fight Club), sunt demontate lent dar sigur de Kevin Spacey - care face un rol excelent după părerea mea - un middle class american plictisit, cinic si resemnat, dar care dezvoltă un crush pentru o colegă de scoală a fiicei sale si, profitând de un lant de evenimente, revine la viată.
Alte teme tratate sunt ipocrizia si falsitatea, patriotismul exacerbat tipic conservatorilor americani (cu ura si intoleranta asociate), scăparea din cursă prin droguri, muzică si sex.
Brad Dupree: [reading Lester's job description] "My job consists of basically masking my contempt for the assholes in charge, and, at least once a day, retiring to the men's room so I can jerk off while I fantasize about a life that doesn't so closely resemble Hell." Well, you have absolutely no interest in saving yourself.
Lester Burnham: Brad, for 14 years I've been a whore for the advertising industry. The only way I could save myself now is if I start firebombing.
---------
Carolyn Burnham: Well, I see you're smoking pot now. I think using psychotropic drugs is a very positive example to set for our daughter.
Lester Burnham: You're one to talk, you bloodless, money-grubbing freak.
----------
Carolyn Burnham: What are you doing? Lester Burnham: Nothing. Carolyn Burnham: You were masturbating! Lester Burnham: I was not. Carolyn Burnham: Yes you were! Lester Burnham: Oh, all right! So shoot me, I was whacking off! That's right, I was choking the bishop, chafing the carrot, you know, saying "hi" to my monster!
marți, iunie 03, 2008
Taiati in carne vie!
După cum se vede si în imaginea alăturată, I'm PISSED! Really PISSED. Si sunt unul din oamenii mai tot timpul calmi, care se enervează destul de greu si de obicei pe chestiuni serioase.
Trigger-ul emotiei de azi, care mi-a accelerat pulsul până acolo încât respiram zgomotos si cu greutate, a fost un student (dahhh... la ce vă asteptati? ). Un student care s-a trezit cu câteva zile înaintea licentei (cred că sesiunea lor s-a si încheiat de fapt) cu o restantă de acum ceva timp, la profesorul al cărui asistent eram eu.
Cum în sală mai avea loc un examen cu studenti din anul 2, individul a ocupat un loc si si-a primit subiectele într-o atmosferă destul de relaxată - prea relaxată dacă mă întrebati pe mine (se putea discuta destul de lejer, se putea căuta pe internet - examenul fiind pe calculator). Cum profesorul a fost chemat în alte treburi urgente, am rămas singur la asistentă si am rămas uimit când l-am văzut cu telefonul mobil în mână si discutând cu voce tare despre subiectele pe care le-a primit si care ar putea fi solutia salvatoare.
I-am atras atentia pe un ton - zic eu ferm - doar ca să primesc un vag semn că nu se poate concentra asupra convorbirii, dacă vorbesc si eu în acelasi timp (!)
Am insistat evident, dar cum individul nu mă cunostea personal am fost nevoit să-i atrag atentia ca de mine depinde dacă el intră sau nu în licentă. După câteva replici acide (inclusiv o amenintare voalată!! - de genul vedem noi mai încolo) s-a mai potolit.
În al doilea rând m-am enervat pe sistemul de învătământ. De ce? Pentru că în loc să-i facem referat de exmatriculare (da, în anul 4), profesorul l-a certat putin (printre scuzele usor ironice si chiar uneori acuzatoare! - vezi bine, eu nu m-am prezentat să stie că-s prof si l-am certat prea brusc) după care i-a dat notă si l-a lăsat să plece, oferind încă o victorie scursurii societătii românesti care nu doar că stie că orice e posibil, dar si că poti călca orice si pe oricine în picioare, fără absolut nici o consecintă.
În al treilea rând - si cel mai important - m-am enervat pe mine. Pentru că mă consider încă prea mic. Pentru că nu vreau să mă pun rău cu colegii mei - obisnuiti să închidă ochii la orice astfel de agresiune asupra învătământului. Pentru că în loc să dau cu subsemnatul pe referatul de exmatriculare si să urmăresc cu încăpătânare semnarea lui la Decanat, am ales calea mai usoară pentru toată lumea - dar evident mai dăunătoare pentru toată lumea, în afară de studentul (azi) - parlamentarul (? - are sanse la atitudinea lui) de mâine.
Asa că vreau să vă rog, până reusesc să-mi adun puterile să mă lupt cu morile de vânt să-i ardeti care pe unde puteti. Aveti o fărâmă de autoritate? Folositi-o! Dati afară lenesii, penalizati nesimtitii, dati în judecată agresorii.
Oriunde ati fi si orice ati face, tăiati în carne vie!
Good Movies. Matrix.
Probabil cei care încă nu ati văzut Matrix, vă întrebati ce caută un SF într-o serie de filme recomandate, filme care se vor în general bune si mai putin comerciale.
Dacă l-ati văzut stiti însă de ce: pentru că Matrix este un film-cult.
Mă refer aici doar la Matrix 1, desi Matrix a fost gândit de la început ca o trilogie - dar M2 si M3 au fost, desi bine gândite, cu twisturi interesate si actiune spectaculoasă - mult de parte de intensitatea primului.
Pornind de la tema unei lumi ascunse de ochii nostri, ascunsă în spatele lumii vizibile (ca si în Dark City sau Abre Los Ojos - ultimul cunoscut mai mult pentru varianta americana Vanilla Sky) Matrix se impune ca piesă de referintă a genului.
Totul este pus cap-la-cap cu integrare perfectă: călătoria initiatică a eroului care trebuie să devină the one - manifestarea realitătii în imaginar si a imaginarului in realitate (foarte faină explicatia găsită senzatiilor de Deja-Vu) dar mai ales dezbaterile despre definirea realitătii - pe care noi o facem prin intermediul impulsurilor electrice trimise de organele de simt creierului si care pot fi foarte simulate artificial. (" If real is what you can feel, smell, taste and see, then 'real' is simply electrical signals interpreted by your brain ")
Tema evolutiei (o specie înlocuieste pe alta) este si ea prezentă, precum si o temă foarte întânită în filmele de actiune - războiul omenirii (cu ceva) pe scară globală care duce omenirea la pierzanie.
"Agent Smith: I'd like to share a revelation that I've had during my time here. It came to me when I tried to classify your species and I realized that you're not actually mammals. Every mammal on this planet instinctively develops a natural equilibrium with the surrounding environment but you humans do not. You move to an area and you multiply and multiply until every natural resource is consumed and the only way you can survive is to spread to another area. There is another organism on this planet that follows the same pattern. Do you know what it is? A virus. Human beings are a disease, a cancer of this planet. You're a plague and we are the cure. "
Desi producătorii au găsit si loc de un love-story prin mijlocul filmului si în unele părti au exagerat cu dramatismul tipic holywoodian, una peste alta, Matrix rămâne un film memorabil, de la care - prima dată când l-am văzut (în cinematograf) - am rămas pentru câteva minute cu o singură expresie: WOW!
duminică, iunie 01, 2008
Japonezii si dulapurile cu femei
Conform mai multor agentii de stiri, un bărbat din Japonia, alertat de disparitia misterioasă si repetată a mâncării din frigider si-a instalat camere de supraveghere care să transmită imagini pe telefonul lui când detectează ceva.
Văzând o siluetă miscându-se prin apartament, bărbatul a alertat politia care a găsit după ce a căutat prin toată casa, într-un compartiment al dulapului bărbatului o femeie de 58 de ani.
Se pare că femeia, fără locuintă, pătrunsese în apartament în urmă cu UN AN!
Articolul complet: aici.
Teoria Efortului Minim
E dimineată. Pedalez pe strada care coboară putin de la blocul de garsoniere în care locuiesc înspre bulevardul ce duce spre universitate. Am într-o mână o coajă de banană de la micul dejun al zilei, mâncat în grabă pe două roti.
Zona prin care trec e o zonă rezidentială plină cu vile si case de tot felul, în care nu m-ar deranja deloc să locuiesc si eu la un moment dat.
Din cauza asta probabil nu au nici un cos de gunoi la stradă, asa că sunt nevoit să fac putină echilibristică cu coaja de banană fluturând în mâna stângă.
As putea să o arunc lângă trotuar, acolo unde se uneste strada cu trotuarul si asa mai sunt din loc în loc câte o doză, un pet sau o hârtie. Sau as putea să o arunc undeva în iarbă, sau chiar în curtea cuiva. Acolo sigur nu o s-o vadă nimeni!
Totusi, în timp ce pedalez, fac echilibristică si mă gândesc la toate astea, decid că prefer să fac un mic efort si să-mi port gunoiul până la primul loc amenajat. Dozele, pet-urile si hârtiile de pe stradă n-au avut aceeasi soartă, pentru că purtătorii lor nu au vrut să facă nici un efort.
Ei, ca multi altii, functionează pe principiul efortului minim. Cel mai usor lucru, când ai o coajă de banană în mână, sau o doză, sau un pet golit este să-i dai drumul. Bineînteles rezultatul este cel mai negativ cu putintă. Fenomenul grătărelelor de la iarbă verde unde rămân mai mereu mormane mai mici sau mai mari de gunoaie, fenomen redescoperit la fiecare 1 mai de prezentatorii de televiziune, e legat tot de teoria efortului minim.
Intr-un alt context, acum 5 - 6 ani, pe vremea când eram student, un profesor mai tânăr (şi mai inteligent) ne-a pus sa ghicim care e scopul lui acolo. Nu am ghicit. A spus - si cred că îmi amintesc bine - scopul meu aici este să îmi minimizez efortul.
Nu am înteles la momentul resprectiv dar pe parcursul următorilor ani am început să fac acelasi lucru. La orele la care nu se puneau absente mergeam din când în când, la examenele la care puteam să fac un proiect - îl făceam si scăpam de examinare. O prietenă care recent a trecut printr-un examen adevărat (cu zeci de întrebări încrucisate) în Italia unde e plecată cu o bursă a concluzionat că si noi, ca produse ale sistemului, îndobitociti si fără mentori care să ne inspire, am aplicat teoria efortului minim. Din fericire prentru noi, ori pentru că efortul nostru minim era mai mare decât credeam, ori pentru că ne prindem mai repede decât altii, am fost tot timpul printre primii dintre colegi.
Teoria efortului minim e aplicată cu mare succes si de studentii mei. Parcă cu mai mare succes. Sunt si exceptii, bineinteles, dar cei mai multi nu numai că nu se stresează acolo unde nu li se cere mare lucru, dar nu se stresează nici când li se cere. Pentru că stiu că oricum o să treacă si ei cum au trecut si altii (din milă sau din pilă, cum se zicea mai demult).
Teoria efortului minim e aplicată însă si de multi dintre profesori. De la cursuri depăsite - am găsit un curs de bazele informaticii în care nu se vorbea încă despre DVD-RW, probabil pentru că la data tipăririi materialului, DVD-urile nu puteau fi scrise - la lipsa de la ore, la examene date pe proiecte evident copiate (partial sau total), la o atitudine generală de delăsare si dezinteres pe sintagma românească merge si-asa!
Singura întrebare care rămâne este - Oare o să ajung si eu asa?
