Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc la lumea în care trăim pot găsi uneori - mai rar ce-i drept - şi câteva lucruri bune (da, chiar şi în România), care mă fac să privesc optimist viitorul. Aş pune în oala asta de "lucruri" diverse chestii: proiecte de restaurare a monumentelor istorice făcute cum trebuie, festivaluri de muzică reuşite (vezi BestFest), oameni din jurul meu care gândesc, simt şi aduc o influenţă pozitivă asupra mediului, filme bune, proiecte culturale de tot felul, cărţi, bloguri, radio-uri necomerciale, site-uri - unele cu efect mai larg, altele cu efect mai restrâns.
Despre Radio Alternativ România am aflat la barul Pas din Alba Iulia (un alt lucru bun din lumea românească) şi am înţeles din start valoarea unui asemenea proiect pentru România. La momentul respectiv ascultam în proporţie mare radio online, necomercial (adică fără reclame şi fără nevoia de a răspunde în faţa unor interese comerciale) de la SomaFM la Lounge-Radio, dar din ziua aia, tot mai mult în playerul meu s-a auzit "Dacă îţi place ce auzi, înseamnă că eşti Alternativ!".
Pe scurt, postul contribuia decisiv în educaţia culturală prin muzică bună (am mai vorbit despre asta aici şi aici), prin emisiuni excelente despre muzică şi sprijinirea unor proiecte culturale sub umbrela Asociatiei Alternativ.
Dar cum toate lucrurile bune au un sfârşit, "Incepand din 1 februarie 2009, Radio Alternativ va trece exclusiv in sistem podcast, urmand sa inchida emisia in program live streaming."
Sistemul podcast înseamnă publicarea pe site a unor mici fragmente audio, cu interviuri, informaţii despre proiecte culturale ş.a.m.d, şi teoretic ar însemna că Radio Alternativ nu a murit. Dar practic, lipsa streaming-ului înseamnă, pentru un post de radio, că e - dacă nu mort - într-o comă profundă.
Motivele sunt simple: lipsa finaţării (de ce oare nu e sprijinit la nivel naţional un asemenea proiect), noile reguli ale ORDA (organismul care reglementează drepturile de autor) care nu disting între posturi comerciale (afaceri) şi posturi non-comerciale (proiecte culturale) şi în general lipsa de sprijin din partea autorităţilor în special şi a societăţii în general.
Felicitări deci societăţii româneşti, concetăţenilor mei pentru această realizare: sprijiniţi vă rog ca şi până acum OTV-ul, PRO TV-ul, CANCANuri şi Antene, spectacole greţoase şi artiste de duzină care ne arată ţâţe de plastic! Ascultaţi în continuare mii de reclame idioate, farse ieftine şi muzică făcută pe bandă rulantă. Trăiţi în continuare fericiţi în ignoranţă, omorâţi tot ce e bun din faşă şi nu uitaţi: Ultimul trebuie să stingă lumina!
sâmbătă, ianuarie 31, 2009
Lucrurile bune si moartea lor
marți, ianuarie 27, 2009
No Access. Until you pay Microsoft
Zilele astea am gasit un post interesant pe câteva site-uri (de exemplu aici) - se pare că situl web al Senatului României este accesibil doar cu browserul Internet Explorer al companiei Microsoft, deci nu funcţionează pentru utilizatorii de Firefox, Mozilla, Safari, Google Chrome, Opera şi altele (aproximativ 30-40% din populaţia navigatoare de internet a României) după ultimele date.
Profit de ocazie să re-aduc aminte că Interet Explorer e una din cele mai slabe aplicaţii făcute vreodată, atât ca securitate cât şi ca viteză. Iar of-ul meu major e încă legat de lipsa compatibilităţii cu standardele web în IE (adică o pagină web făcută ca la carte o să se vadă complet aiurea în IE).
Mai găsiţi informaţii despre asta aici, aici şi aici. Just in case...
Revenind la pagina Senatului României, trebuie să recunosc că nu sunt unul din vizitatorii lor frecvenţi. De fapt probabil nu aş fi încercat situl dacă n-aş fi văzut posturile şi discuţiile pe acestă temă. Totuşi, întrebările care rămân sunt: "dar dacă?" - dar dacă eu sau altcineva care fie foloseşte Linux (şi e tare greu să pui IE pe Linux deşi se poate mai nou) sau Apple, sau pur şi simplu cineva care nu vrea să folosească IE are nevoie de informaţii - de altfel de interes public - de pe situl Senatului? Iar a doua întrebare este: "de ce?" - De ce s-a ajuns în situaţia asta, când orice sit, indiferent cât e de complicat poate fi realizat în asa fel încât să-l poată accesa oricine în condiţii optime? E vorba de incompetenţă? Dezinteres? Sau e de fapt un interes la mijloc?
Într-o ţară în care şcolile plătesc Microsoft pentru a-şi învăţa copiii aplicaţiile Microsoft, în care Microsoft decide cine poate particpa la evenimentele organizate de Ministerul Educaţiei şi în care cunoaştem cu toţii priorităţile celor care ne conduc, nu m-ar surprinde nimic...
Dar atunci să ne spună direct şi în locul mesajului afişat de Firefox (vezi aici) să scrie mare şi clar: No Access. Until You Pay Microsoft!
vineri, ianuarie 23, 2009
miercuri, ianuarie 21, 2009
Jurnalismul salbatic si profii de la universitate
De la Edward R. Murrow, care impunea standarde reale în jurnalismul American (şi mondial), media pare a fi pe o continuă pantă descendentă: informarea şi educarea publicului nu mai sunt de mult obiectivele ziarelor şi televiziunilor de peste tot - din Americi până în România - fiind înlocuite de profitabilitatea financiară (obţinută prin rating făcut pe baza şocului produs audienţei) şi, poate mai important, de posibilităţile de manipulare şi şantaj oferite diferitelor cercuri de interese.
În cazul particular al României, lucrurile sunt poate şi mai haotice, jurnalismul fiind ca şi restul domeniilor mai puţin structurat, mai sălbatic, cu forţe antitetice încercând să-şi găsească un loc.
Unul din exemplele potrivite cu cele de mai sus, este mediatizarea excesivă a unui eveniment aflat într-o zonă oarecum gri a conduitei academice: doi profesori de la universitea la care predau s-au agitat puţin prea mult la banchetul de final de an şi au apărut pe net (evident!) în ipostaze mai puţin profesionale. Cum cheful era în toi ei erau cam ameţiţi, iar concursul de dans propus de studenţi i-a prins pe cei doi care au ajuns la un moment dat fără cămaşă sau curea.
E drept că cei doi arată mai puţin estetic decât domnişoarele din jurul lor, că alţii nu se dădeau în spectacol în jur - dar punctul esenţial rămâne faptul că ei au fost inofensivi fizic şi mental pentru cei din jur: studenţi şi profesori. Privind filmuleţul, care în titlul maliţios face referire la o agresiune asupra studentelor, nu am putut decât să mă amuz, în special pentru că cunosc (destul de bine) majoritatea persoanelor implicate.
Că evenimentul e senzaţionalist, că sexul se vinde chiar şi unde nu există decât o vagă urmă pot înţelege. Dar că Realitatea TV consideră asta o ştire, că alte televiziuni şi radiouri interpretează în varii moduri evenimentul de altfel banal (şi care s-a petrecut în urmă cu mai bine de şase luni) nu pot înţelege - sau mai bine zis nu pot accepta. Iar interesele de manipulare sunt evidente în acest caz unde s-a aşteptat momentul potrivit: alegeri universitare pentru două posturi în conducere, pentru care, culmea - cei doi candidează!
