Life is sound.

Poate una din cele mai interesante discutii avute vreodată a fost una referitoare la muzică. Nu vorbeam despre un anumit gen de muzica si nici despre vreun "rege" al pop / rock / dance / ce-o mai fi - ului.

Pur si simplu ne miram - eu si cu interlocutorul meu - că, la cantitatea impresionantă de muzică bună existentă în lume, încă mai există oameni care ascultă muzică proastă. De fapt e mai grav: cei mai multi oameni (cel putin de pe la noi) ascultă muzică proastă şi se promovează - pe radio si tv - mai mult de 80% muzică proastă.

O discutie similară am avut azi la cafeneaua La Pas - unde mi-am baut cafeaua de dupa-amiaza, singur in local cu patroana. Vorbind despre localuri în general si lipsa localurilor OK în Alba, am ajuns să ne mirăm de cei care au fost odată vii în relatie cu muzica, care ascultau pasărea colibri, UB 40 sau Eagles pe vremea când eu abia stiam cum mă cheamă - dar care, au rămas acolo. În trecut.



Multă lume are tendinta să considere muzica veche ca fiind si bună. In unele cazuri, lipsa unor argumente privind estetica, lipsa unui stil personal se cumulează cu frica de a gresi. Adică omul a auzit multe critici la adresa hiturilor de-o vară si fiind o persoană adultă, serioasă - nu se poate coborî la nivelul copiilor ce tresaltă prin discoteci când îl aud pe 50 de cenţi sau pe simplu. Solutia cea mai simplă este atunci testul timpului - melodiile de prin anii '70 '80 '90 (si cred ca ma apropii mult de sloganul unui radio bine cunoscut) n-au cum să fie hituri de-o vară si deci înseamnă că sunt melodii bune.
De fapt, muzica trebuie să-ti zică ceva, aici si acum. Să te inspire, să te facă să gândesti, să comunice senzatii, gânduri, idei, stări. Si mai trebuie să îmbrace mesajul ală într-o formă coerentă dar cât mai originală,
să creeze sunete noi sau chiar sensatii noi, combinari noi de sunete sau instrumente, pentru că până la urmă muzica este un act de creatie.

De aici, foarte usor ajungi să deslusesti o trăsătură de caracter importantă a oamenilor, după modul în care privesc muzica: oameni deschisi, inovatori, interesati, proactivi si oameni inchisi, conservatori, speriati, defensivi (si o multime de categorii intre).
E aceeasi trăsătură care se desprinde de exemplu dintr-un film pe care l-am vazut recent - The Man from Earth (un film pe care il recomand) in care un om le spune prietenilor lui (toti profesori la un colegiu din cate am inteles) niste chestii care contrazic puternic convingerile lor stiintifice / religioase. Individul are argumente foarte puternice si face fata inteligent unui tir de intrebari, dar prietenii lui continuă să considere că totul e fie un joc, fie parte dintr-o iluzie a unui nebun.
Foarte importantă mi-i s-a părut alegerea functiei de profesori pentru personajele principale. Dacă profesorii, educatorii generatiilor viitoare - sunt si ei inchisi, speriati de schimbare, viitorul nu suna bine.

Din păcate lucrurile stau asa si la noi, unde schimbarea - schimbarea majoră a politicilor generale pe un anumit domeniu - este se pare cel mai greu de realizat, iar aceia putini care chiar o doresc sunt sufocati de restul, împinsi dde colo-colo, ametiti cu probleme, proceduri, legi si izolati în colt cu nebunii.
Să vă dau exemple? Trecerea la linux in scoli si universitati, votul uninominal, legalizarea prostitutiei, canabisului si casatoriei intre persoane de acelasi sex, exmatricularea studentilor care copiaza si nepromovarea celor care nu merită să promoveze, modificarea completă a sistemului de educatie preunversitar, penalizarea PRO-tv-ului pentru stirile de la ora 5 si a canalului OTV pentru tot ce face - prost si impotriva bunului simt si a inteligentei.

Dar incep să mă abat de la subiect. Si poate uit să mă mir din nou de mediocritatea care este promovată peste tot. Azi am ascultat în căsti pe stradă Radio Pro FM. Pe lângă cele trei hituri românesti pe care nici nu mai are sens să le comentez, au mai fost un 50 cent si inca niste melodii - una cu Disco superstar (extrem de aiurea) si una cu un tip care se lamenta pe engleză că nu-l mai iubeste gagica. (sau că nu e sigur de asta, ceva de genul). În afară de muzică un tip cam prostut, care încearca să fie amuzant si niste reclame made-in-alba-iulia (m-am prins ca au si statie locala care face stiri si reclame).
Aceste 15 minute au avut un interesant efect de tip reality - check pentru mine, care mă uit la televizor doar o dată pe lună, ascult radio la fel de rar (în afară de Guerilla sau radio-uri de pe net care sunt în altă categorie), nu ies decât în anumite cluburi si nu citesc decât cotidianul, pe net.
Până la urmă societatea românească nu poate fi altfel si poate nu doreste sa fie altfel. Ignorance is a bliss, asa ca românii sunt fericiti în acest dolce-far-niente în care trăiesc de mai bine de 15 ani de când au vrut să fie liberi.
Mai apar câtiva ca mine, care se pun in fata curentului si se miră apoi de ce aia, de ce aialaltă... sau poate mă grăbesc eu... în vreo 50 de ani scăpăm si de manele...

P.S. Respect pentru:
Radio Guerilla (muzica bună, bilete la teatru, campanii sociale interesante, stiri obiective, emisiuni ok)
Cotidianul (articole ok, campanii sociale si culturale)
Cafeneaua La Pas din Alba Iulia (pentru că insistă să fie altfel)