marți, iulie 29, 2008

Visuri si cosmaruri citadine

Orasul în care locuiesc deja de vreo doi ani are deja pentru mine istoria unor surprize plăcute. Lipsiti de mândria (uneori aroganta) timisorenilor (care se văd uneori fruncea tării fără prea mare bază pentru asa ceva), alba-iulienii tac si fac, viata aici fiind uneori o reverie - în special în spatiul istoric al cetătii, unde timpul pare a fi stins odată cu luminile de pe stradă, înghetat între clădirile vechi (multe renovate cu gust).
Iesit din spatiul atemporal al cetătii, orasul te mai surprinde plăcut prin câteva aspecte ce tin de viata cotidiană, aspecte care desi nu sunt perfecte - vezi pavarea cu dale a jumate din oras în dauna zonelor verzi si asa reduse - sunt totusi o îmbunătătire - în exemplul mentionat fată de situatia anterioară cu asfalt scorojit si plin de gropi sau chiar fată de un asfalt proaspăt care să clocească si să se topească în soare.
Alte suprize plăcute pentru mine au fost -» introducerea de ceva timp, pentru transportul urban, pe lângă microbuzele deja existente al unor autobuze de dimensiune medie, noi, în care aerul conditionat chiar functionează (îmi amintesc cu mare neplăcere de ultima vizită la Bucuresti si de autobuzele în care mă sufocam după primele 10 minute) -» precum si o stire dintr-un ziar local prin care un proiect de cercetare făcut în parteneriat de o universitate din Cluj cu Primăria Alba a transformat o serie de autobuze putin mai vechi de la sistemul vechi - diesel - pe unul ecologic (biodiesel).
Această stire, care a lăsat rece mass-media autohtonă, mi-a fost confirmată ulterior de un autobuz cobai - pe care scria mare, dar deloc kitch - Autobuz cu poluare redusă. Circulă cu biodiesel. Mai multe detalii despre acest proiect puteti găsi aici.
Revenind la reveria alba-iuliană, tot în domeniul transportului în comun am fost încă de la început mirat de simplitatea (si eficienta) sistemului care merge circular în jurul orasului si de modalitatea de distributie a biletelor - direct de la sofer: nu ai scuza (sau poate fi si o problemă uneori) că nu ai găsit bilet, iar traficul fiind relativ redus timpii de asteptare nu sunt mari (oricum nu se grăbeste nimeni).
Si pentru că se putea mai bine, în statiile de autobuz au fost amenajate... automate de bilete. Ca în filme, ca în orasele care se respectă din lume. Nu am mai văzut în România automate de bilete si îmi aduc aminte - din nou cu neplăcere - de Bucuresti si ora petrecută învârtindu-mă prin zona Victoriei, pe 38grade în căutarea unui chiosc RATB pentru bilete de autobuz.
Fiind fan al modernitătii, mai ales când aduce o crestere evidentă a eficientei unui proces (fie el banal ca transportul în comun), am purces la utilizarea extensivă a aparatelor mai sus mentionate.
Iar cum visele au prostul obicei de a se transforma în cosmaruri atunci când ti-e lumea mai dragă, visul unui Alba-Iulia european (sau pe drumul de europeizare) s-a poticnit tocmai în elementele sale de sprijin. Mai întâi zvonul - un prieten al unui prieten care a băgat banii la aparat si nu a primit biletul - apoi lovitura: apăs butonul, bag banii si... cade biletul; apoi încă unul; apoi încă două. Perfect valabile, tipărite cu câteva ore înainte. Nu e rău as zice, dacă nu as sti că acele 3 extrabilete înseamnă alti trei oameni care nu le-au primit.
După ceva timp, la altă masină - bancnota mea de 1 leu nu e suficient de ... cumva, astfel că după câteva minute de străduinte, am revenit la a cumpăra biletul de la sofer. A treia experientă a presupus un rest gresit (am primit mai putin decât trebuia) iar a patra a implicat un aparat blocat cu o monedă în zona pentru bancnote.
Iată cum societatea românească nu se dezminte. Nu suntem pregătiti pentru civilizatie. De la nepriceperea utilizatorilor (care introduc monede în locul bancnotelor) la nepriceperea constructorilor (treaba cu restul sau cu refuzul bancnotei e vina lor) si la nestiinta / coruptia autoritătilor care au ales solutia tehnică proastă (de ce oare?) totul este potrivnic tehnicizării, modernizării si eficientizării României.

P.S. Căutând pe net, am descoperit pe un forum câteva discutii despre un asemenea automat de bilete din Brăila (!) Nu mică mi-a fost mirarea să văd într-o poză acelasi tip de aparat cu cele din Alba, iar printre comentarii un individ care se plângea că nicicum nu reuseste să introducă bancnote (nu i le acceptă aparatul). Asta poate însemna două lucruri: autoritătile noastre sunt de o prostie iesită din comun si nu comunică deloc unii cu altii astfel încât ajung să cumpere aceleasi lucruri nefunctionale pe rând (foarte posibil de altfel) sau cineva undeva a făcut o grămăjoară de bani pentru afacerea asta.

Un comentariu:

Biddy spunea...

circul mult cu atutobuzul (din pacate) si am patit si eu sa imi dea teapa "tonomatul"de bilete da am patzit sa fie si pe post de aparat de jocuri de noroc cu maneta (gen las vegas). Bag banii si imi cade un pumn e marunti, mai multi decat trebuiau sa cada...JACKPOT BABY! Oricum daca imi ramaneau banii acolo nu-mi mai luam bilet si eram pregatit sa-l iau de mana pe controlor daca venea sa-l duc sa faca cunostiinta cu aparatul neprietenos. Oricum si eu am fost mandru de ele cand le-am vazut, asa rosii si tzantzose (nu am tz la tastatura)