sâmbătă, septembrie 27, 2008

Campanie electorala

Peste aproximativ o lună va începe din nou nebunia alegerilor. Evenimentul va lăsa rece pe unii, motivele fiind aceleasi ca de obicei: lipsa unei alternative reale, ipocrizia politicienilor dar si simplul dezinteres civic al indivizilor.
Altii vor merge din inertie, alegând cum au ales si în alte rânduri pe baza unor argumente de tip emotional ("ăialalti îs mai hoti", sau "Băsescu e / vrea să fie tiran" fiind cele mai frecvente).
De asemenea o mare parte dintre concetătenii nostri va lăsa decizia politică pe ultima sută de metri si va decide impulsiv (în urma vreunui spot publicitar sau sondaj electoral dat publicitătii) pe care poză să pună stampila.

De fapt implicarea (si optiunea politică) a românilor pare a fi similară unei fraze dintr-un manual de autodezvoltare (nu mai stiu exact care) ce afirma că oamenii ar petrece mai mult timp în a-si planifica concediul sau următoarea masină decât parcursul profesional (si în general viata). Politicul ne afectează viata fie că vrem, fie că nu, iar în lipsa unui alt sistem de organizare a societătii cred că suntem obligati să scoatem ce-i mai bun din sistemul existent. Ori sistemul e făcut în principal din oameni, si cei multi au totusi fărâma lor de putere ce ar putea creste exponential printr-o simplă abordare (mai) ratională si (mai) cu interes a rolului lor (numit generic societate civilă).

Prima conditie sine qua non este aceea a informării: ignoranta are păcatul capital de a lăsa individul la cheremul mijloacelor de manipulare folosite pe mai toate canalele politice. Informarea însă, cu toate mijloacele tehnologice existente, pare a fi din ce în ce mai dificilă: diferite surse prezintă acelasi eveniment dar trag concluzii diferite, multe surse de informare au propriile interese (sau urmăresc interesele unui grup restrâns din care de obicei nu faci si tu parte) iar avalansa de mesaje / informatii poate fi indezirabilă într-o viată aflată deja sub semnul lipsei acute de timp.

Ca primă sugestie - as opta pentru informarea cu precădere prin internet si mai putin prin TV sau presa scrisă: în primul rând în internet ai un proces activ de căutare a informatiei, nu esti bombardat (de fapt esti mult mai putin bombardat) de mesaje inutile, reclame si informatii fără valoare; în al doilea rând în internet găsesti mult mai multe surse de informare - atât interne cât si internationale - mai greu de controlat decât cele sprijinite de interese financiare.

A doua sugestie ar fi selectarea informatiei după calitatea sursei: prezentatorii agresivi cu debit verbal greu de urmărit, limbaj colorat si usor amuza(n)ti - gen Mircea Badea, Valentin Stan nu sunt neapărat niste modele demne de urmat, pe de altă parte Robert Turcescu, Mircea Mihăies, Gabriel Liiceanu sau Andrei Plesu sunt mult mai diplomati, mai calmi si mai rationali. De cele mai multe ori primii au fani doar datorită discursului lor (fanii lui V. Stan sunt în mare parte antibăsescienii si prin asta mă refer la cei de-a dreptul paranoici, care îl văd pe Băsescu de vină pentru tot răul din lume).


În final, câteva linkuri interesante:
Interviu Mungiu.
Interviu Jaap Werner.
Site-ul România Curată.

Un comentariu:

Dana spunea...

Ai uitat de Cristoiu :))