Film de vazut: 4 luni, 3 saptamani, 2 zile

Pentru cine inca nu l-a vazut, recomad (si eu) 4 luni, 3 saptamani si 2 zile.
Am citit (prea) multe despre filmul ăsta în ultima vreme si mi-era deja frica să-l văd - de obicei îmi place să-mi formez o părere proprie si nu să merg cu multimea :) Plus că am impresia că multi l-au văzut doar pentru că este premiat la Cannes (mai nou cică si Stokolm) si ca tot a apărut în presă.

Anyway, trecând peste asta, filmul chiar e bun. E bun nu în sensul unui film care impresionează prin imagini deosebit de artistice sau prin alte efecte de sunet / imagine dar mai degrabă prin realism - senzatia mea principală a fost o neliniste puternică generată de evenimentele petrecute în film.

Am mai citit pe ici pe colo si păreri contrare - de exemplu că si 432 e (încă) un film despre comunism, nergu si trist, ca mai toate altele si că e nasol faptul că nu putem iesi din aceste tare cinematografice.
Nu mi se pare o analiză corectă pentru că desi povestea se petrece în perioada comunistă (spre final), nu există foarte multe referinte la "sistem" iar lupta personajelor nu este cu sistemul comunist, nu incearcă să obtină libertate, nu vor să dea jos comunismul - e doar o dramă personală. Din contră, majoritatea imaginilor arată că personajele principale au învătat să traiască cu sistemul si pe langă sistem (cumparând tigari străine de la bisnitari de exemplu) fără sa-si bată prea mult capul cu asta.

La fel se comportă si restul personajelor, care crează mai degrabă (în planul secund al povestii) mai mult o radiografie a oamenilor obisnuiti din Romania anilor 86-89 si nu a activistilor de partid, securitatii sau dictaturii...

Singura chestie ciudată a fost rolul destul de redus al Laurei Vasiliu - de fapt poate nu m-ar fi mirat (si-asa nu auzisem de ea până acum), dar a tot apărut prin presă în diferite articole (aici de exemplu) asa că am crezut până spre jumatea filmului că ea e personajul principal... (prea multă mediatizare strică ? :P )

Altă parte proastă a fost sunetul sub orice critică - m-am chinuit destul de mult să înteleg ce se vorbea si unele fraze le-am pierdut de tot (la un moment dat chiar vroiam sa plec din sală) si din câte am înteles nu este cazul doar cinematografului din Alba... (la care se adauga fosnitul pungilor în sală si comentariile inevitabile din public)

În concluzie, e un film de văzut, de măcinat mental, preferabil în varianta DVD (nu stiu dacă a apărut) în linistea propriului apartament.