Tinerii din ziua de azi :)

Cred că majoritatea cunoastem sintagma din titlu si am auzit-o în autobuze, la scoală sau pe stradă. Desi mă încadrez încă în categoria "tinerilor din ziua de azi", mă văd în postura să fiu si de cealaltă parte a baricadei - între scortosi si puritanisti...
Dar tinerii din ziua de azi despre care vă vorbesc nu mă includ si pe mine. Si nu sunt toti, normal în aceeasi oală (niciodată nu mi-au plăcut generalizările). Însă majoritatea (din păcate) sunt asa.
Amortiti. Asta e cuvântul.

Mă refer aici pe plan profesional / intelectual, că slavă domnului barurile si cluburile patriei sunt pline ochi. Insă la lucru / la scoală tot tineretul - sperantă a tării pare adormit, plictisit, în asteptarea concediului / vacantei.
Astăzi am avut ore de după-masă, cu două din grupele la care predau. La primul seminar au venit destul de multi (fac prezente si chestii de genul asa ca e musai) - dar asta si pentru că vin din grupe diferite.
La seminarul al doilea au venit patru persoane. Patru. Si asta nu e cel mai grav. Mai grav mi s-a părut întrebarea pe care am primit-o înainte de începutul orei:
"Dacă tot suntem numai noi, putem să nu facem?"
Se profită de orice posibilitate pentru a reduce volumul de muncă. Orice colt care poate fi tăiat, orice scurtătură care poate fi crestată e "vânată" cu ochi ageri. Să plecăm, să scurtăm ora, să mergem la cafea... orice e mai bine decât să ne stresăm neuronii câteva ore.
Trebuie să recunosc că m-a surprins plăcut una din fete, care desi la început tăcuse mâlc la întrebarea colegei ei, după ce le-am sugerat celorlalti că ea nu ar fi de acord (deh, o stiam mai atentă la ore) a recunoscut că într-adevar nu ar fi de acord. La început pe un ton ce trăda că-si cere scuze (cum ar veni ea e spărgătoarea de grevă), mai apoi putin mai sigură pe ea (văzând că eu o sustin) a explicat foarte clar că ea face eforturi să ajungă la scoală (lucrează la ceva firmă) si că i se pare foarte enervant că după ce se scuză la lucru si aleargă la scoală să afle că de fapt nici nu se face nimic.

A continuat apoi (pe un ton din păcate resemnat) să mentioneze că în ziua cutare a stat degeaba în laborator cu încă o colegă o oră jumate, că profesorul X vine cinci minute si pleacă, că profesoara Y nu e de găsit mai niciodată...

I-am recomandat să facă reclamatie si a zis că oricum n-o bagă nimeni în seamă (nu e asa proastă. nu credeti?) iar mai apoi i-am sugerat că ar putea măcar să vorbească amical cu unii din profesorii mai influenti.
Mi se pare o ipocrizie imensă (si o ilegalitate pe măsură) ca într-o Universitate care se chiunuie să crească calitatea si în care peste tot, toată lumea subliniază importanta tinutului orelor, să fie profesori care-si fac orele doar pe sfert sau mai putin.
Sunt curios dacă va vorbi cu profesorul indicat de mine. Eu sigur o s-o fac.
Sub protectia anonimatului, oricum, pentru că dacă te bati cu ei, e ca si cum te-ai bate cu mafia...