duminică, februarie 17, 2008

Examene.

Sunt in asistenta la un examen. De fapt "supraveghere". E un examen scris, la o materie de bazele informaticii, anul I. De trei zile, de la 8 la 14 sau de la 8 la 16 fac acelasi lucru.

Stau.

Stau si incerc sa mai prind pe cate unu care incearca sa copieze. Ii analizez pe fiecare si imi dau seama ca jumate din ei au venit fie pregatiti sa copieze, fie sperand ca vor putea sa prinda cate ceva de la colegi. Stau si ei, stau si eu si ne uitam unii la altii sau pe geam.

La un moment dat ma gandesc ca acest tip de examinare e cea mai mare idiotenie inventata in teoria educatiei. In primul rand pentru ca ma simt ca un paznic la o inchisoare pentru white collar crimes. Acea invariabila jumatate ma priveste, simte ca e privita, se face ca scrie. Apoi se mai uita pe geam, sta minute in sir fara sa faca nimic si din cand in cad isi lungeste gatul spre colegul din fata sau se intoarce la colegul din spate. Uneori reuseste sa copieze ceva, uneori nu. Mai trece un examen, viata merge inainte.

Unul dintre studentii de azi...
cu pantofi ce imita pielea de crocodil, sarpe sau alta creatura cu un fel de solzi, de culoare neagra si dati cu lac, imbracat cu o pereche de raiati mai largi si cu o bluza care-i punea in evidenta burta, m-a interpelat fara urma de jena dar mai degraba pe un ton acuzator: "Dom' prof. de ce sunteti asa rau?!"
Adica de ce nu-l las sa copieze si el ca omu'.

Mii de reactii posibile, un singur raspuns: ignorare toatala. M-am gandit sa-i explic de ce nu e ok sa se copieze la examene. De ce un sistem nu poate functiona in absenta eticii, a bunului simt si a responsabilitatii. Dar m-am temut ca tot ce voi reusi e sa epatez si eventual sa pornesc o discutie interminabila despre moralitatea societatii romanesti si prevelarea favoritismelor, nepotismelor si spagii.
M-am gandit apoi sa-i raspund cu o replica elaborata dar seaca, folosind cuvinte mari de al caror sens probabil nu ar fi sigur dar nici aceasta nu era - bineinteles - o solutie reala.
Din pacate, concluzia rapida a fost ca individul este beyond saving - este nu doar un produs al micimii romanesti, ci si un promotor al acesteia - un mandru reprezentant al tupeului ridicat la rang de virtute.

La o analiza la rece, singura posibilitate era un raspuns impersonal sub forma a trei intrebari (retorice) adresate tuturor: 1. De ce nu se invata. 2. De ce cred ca a copia e ok. 3. Cum vad ei lumea / Romania daca toti o sa copiem / furam / mituim?
O sa le retin si data viitoare o sa le folosesc. Sunt curios de raspuns.

Revenind la examenul in sine, pe langa timpul pierdut de asistenti / supraveghetori, examenul nu este foarte relevant: in unele cazuri te poti bloca, in alte cazuri poti nimeri pe subiectul citit dimineata; nu prea poate verifica intelegerea conceptelor si a asocierilor ci mai mult a unui continut; creaza un cadru de adversitate intre profesori si studenti si chiar intre studenti si alti studenti.

Solutii?
Prima care imi vine in minte e notarea in timp. Ca preparator eu ii vad la lucru, la dau mai multe teste / proiecte de facut, le pun intrebari si pot sa-mi dau seama la ce nivel au inteles si pot aplica conceptele.
Desigur in acest caz rolul profesorului devine delicat - cursurile fiind totusi facultative.

O alta solutie e reducerea masiva a numarului de studenti si mutarea cursurilor seci spre teoria trainingurilor si a work-shop-urilor bazate pe munca in echipa si pe realizarea efectiva a unor proiecte pe baza unor elemente de teorie, disponibile pana la urma si in carti.
Dar asta e deja SF, nu?

In fine... lucrurile se misca (ca de obicei) incet sau foarte incet si sunt curios sa vad daca o sa mai existe mult in forma asta sau o sa faca implozie la un moment dat si in locul educatiei o sa avem o frumoasa gaura neagra.

Un comentariu:

Anonim spunea...

1. Examenele se dau pt ca din pacate e singurul fel de a obtine o evaluare (fie ca e ex scris, oral, colocviu, verificare pe parcurs, sau cum vrei sa ii mai spui). Da, poate ar fi frumos ca totul sa se desfasoare in intrevederi de tip masa rotunda, workshop si orice alta forma mai prietenoasa...dar crezi ca atunci ar putea fi vorba de o evaluare 100% obiectiva? Parerea mea e ca NICI UN FEL DE EVALUARE NU E 100% OBIECTIV. Si atunci? Nu e oare mai corect, sa zicem, un test-grila? Da, unora le poate pica singurul subiect citit si altora singurul pe care nu l-au citit, dar ce sa-i faci? Ghinion.
2. Pana la brevetarea telepatiei ca modalitate de evaluare a cunostintelor cuiva, va trebui din pacate sa acceptam ideea de "examen" ca singur fel de departajare intre niste oameni aflati oarecum in comepetitie. Asta e.
3. Ar mai fi oare ceva de spus? :)