1 Decembrie 2007

Nu puteam să trec peste ziua de 1 Decembrie în completă tăcere, nu? De fapt, plănuiam încă cu câteva zile înainte să scriu ceva despre asta si gandurile mi-au fugit în tot felul de directii.
Ba să zic despre aglomeratie si înghesuiala caracteristică, ba despre patriotismul românesc si lipsa lui, ba să compar cu - bineinteles - americanii (stiti si voi cât de nebuni sunt ei apropo de sentimentul asta al mândriei de a fi american).

Ce mi-am dat seama la un moment dat a fost că deja aveam formate o serie de opinii despre ce si cum se va întâmpla de 1 decembrie (si Alba Iulia e chiar cel mai ok loc în care să te pronunti) înainte de ziua Z si fără vreo experientă anterioară.

Până la urmă m-am hotărât să mai astept putin, să nu-mi "vărs inteligenta" încă pe net si să văd ce se întâmplă. Ei... tin să vă spun că nu prea multe...
Senzatia pe care am avut-o trecând prin zona destinată manifestatiei a fost una de târg traditional (de altfel destul de bine realizat). Mi-au placut căsutele din lemn si acoperite cu paie, tăranii care făceau mămăligă la ceaun si faptul că (incredibil) nu prea era mizerie.
Se făcuse putină mocirlă pe alocuri (zăpada topită s-a unit cu praf si pământ) dar mă refer la mizeria inerentă "festivalurilor" de orice gen. Nu erau (foarte multe) hârtii aruncate pe jos, doze sau sticle si oamenii păreau destul de calmi.
Ce n-am resimtit a fost să zicem vibratia patriotică. E drept că am pierdut parada (mă tot întreb de fapt de ce o zi natională e definită prin paradă MILITARĂ - ce suntem în război?) asa că nu stiu exact acolo cum a fost atmosfera, dar majoritatea oamenilor păreau mai mult curiosi decât mândrii să fie români în Alba Iulia în 1 Decembrie 2007. În plus, la ora 12 si ulterior pe la 14 nu era deloc aglomeratie în zona dedicată evenimentului.

O altă chestie dubioasă (cel putin) sunt vesnicele tarabe cu prostioare, de la cătei care dau din cap la baloane în formă de iepuras (!) sau chiar bete de mos nicolae. Doar 3 - 4 vânzători ambulanti se plimbau cu niste steaguri (din materiale îndoielnice), în rest fiecare tarabă vindea ce apuca, fără nici o legătură cu evenimentul în sine. (M-am tot întrebat si cu alte ocazii de unde tot apar ăstia cu tarabele - că în mod normal nu-i vezi pe niciunde)

In final, m-am bucurat să aud că nu s-au mai bătut politicienii în discursuri prin Alba-Iulia si am concluzionat că România si-a serbat ziua de nastere ca un copil care are nevoie serioasă de guidance (nu-mi vine un echivalent românesc :P).