Zilele trecute, în drum spre scoală am asistat la o fază extrem de interesantă. Doi politisti comunitari ajunsi la semafor (era rosu) au ezitat pentru o clipă după care au trecut strada în timp ce unul zicea "măcar atât să ne permitem si noi" iar celălalt îl aproba.
Trebuie să recunosc de la început că SI EU am trecut pe rosu atunci si că o fac relativ des si fără prea mari procese de constiintă (când văd că strada e goală).
Chestia pe care vreau să o subliniez aici e că eu îmi asum niste riscuri - o fac pe pielea mea. Risc în primul rând o amendă, risc să mă lovească o masină (riscul ăsta e relativ mic, oricum). Sunt constient de riscurile astea si aleg să mi le asum si să trec strada pe rosu.
În cazul lor mai dubios decât încălcatul regulii e procesul care a dus acolo. Ei nu-si asumă riscul amenzii, pentru că îsi perimit - de fapt li se permite de colegii lor politisti să încalce regula. Nu au un protocol de colaborare (:P), nu cred ca s-au vorbit dinainte, ci foarte grav - se subintelege că vor fi iertati de orice politist din zonă.
Chestia asta mi se pare foarte dăunătoare pentru o societate, mai ales una în formare, ca societatea rămânească. Iar dacă extrapolăm o să vedem că se întâmplă peste tot: la fel cum politistii comunitari isi perimit să treacă pe rosu, primarul îsi permite să păstreze pentru el cel mai bun teren pentru casă, guvernantii îsi permit să ia si ei câte o vilă de la ANL, parlamentarii îsi permit să ... ei practic îsi permit să faca ce vor.
La fel de interesant e că treaba asta se întâmplă mai mult în cadrul institutiilor de stat si mai putin la firme. E adevărat că se merge la munte cu masina firmei, dar de cele mai multe ori seful stie si acceptă o anumită limită în sensul ăsta. În institutii însă (si între institutii) planează acest Non-aggression pact, această întelegere de tipul o mână spală pe alta.
În final, totul se rezumă (din nou) la omul simplu si relatia lui cu cei din jur - dacă esti interesat doar de propria-ti burtă, orice e permis si in functie de importanta postului, iti permiti să încalci reguli tot mai importante. Era si vorba aia: "fie omul cât de mic, dup-amiza doarme-un pic" care s-ar aplica:
"fie omul cât de mic, dacă poate fură-un pic"... asa proportional cu functia.
miercuri, decembrie 05, 2007
Ne permite functia (!)
Publicat de Cipri la 11:41 a.m.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu