Colectionarul 2.

Cartea asta e fenomenală. E genul de carte pe care nu mai vrei sa o termini. Ca un vin bun, rar sau ca o partida de sex de zile mari.
Asa ca merită încă un post, în care (cu greu) mă abtin să comentez (ce să-i faci, deformare profesională), doar să citez următoarele:

"Nu pot să sufăr oamenii stupizi de genul lui Caliban, cu imensul lor balast de meschinărie si egoism, cu micimea lor de toate felurile. [...]
Am simtit-o când eram în ultimul an an la Ladymont. Eram printre cele putine cărora le păsa. Erau apoi proastele, snoabele, viitoarele debutante, fetele tatii, cele pe care nu le preocupau decât călăria si sexul. N-am să mă întorc niciodată la Ladymont pentru că n-as mai putea suporta atmosfera sufocantă, de lucruri «care se fac», de oameni care «merită frecventati» si de «comportare corectă». [...]

De ce trebuie să le tolerăm noi calibanitatea lor? De ce este nevoie ca orice persoană vitală, creatoare si generoasă să fie martirizată de grosolănia din jur?[...]
Pentru că ei toti ne urăsc. Ne urăsc pentru că suntem diferiti de ei, pentru că nu vrem să ne identificăm cu ei, pentru tot ce îi împiedică pe ei să se identifice cu noi. Ne persecută, ne resping, opunându-ne masa lor [...] cască plictisiti de prezenta noastră, închid ochii si-si astupă urechile. Fac tot ce este posibil pentru a nu fi nevoiti să ia act de prezenta noastră, să nu fie nevoie să ne respecte. Dar când cei mai mari dintre noi sunt morti, atunci se târăsc în fata lor. Plătesc zeci si zeci de mii pentru un Van Gogh sau un Modigliani, pe care scuipaseră cand erau în viată si pictau. Isi băteau joc de ei, făcând glume vulgare pe seama lor.
Ii urăsc.
Îi urăsc pe toti cei prost crescuti si ignoranti. Ii urăsc pe toti infatuatii si ipocritii. Urăsc gelosii si răzbunătorii. Urăsc toti acritii, meschinii si mediocrii. Urăsc toti plicticosii mici la suflet, cărora nu le este rusine că sunt plicticosi si mici la suflet. Urăsc [...] Oamenii Noi, clasa-care-urcă, cu banii si televizoarele si masinile lor, cu stupidele lor vulgaritati si felul lor stupid si abject de a imita marea burghezie.
Iubesc cistea, si libertatea, si generozitatea. Iubesc capacitatea de a face ceva, de a crea. Imi place să mă implic din plin. Iubesc tot ce nu este static si îi urăsc pe toti cei care se multumesc să stea deoparte si să privească [...].
Stiu bine că se presupune că trebuie să tinem piept cirezilor dezlăntuite, să controlăm panica - e ca într-un film cu cow-boy. Să lucrăm pentru ei si sa-i tolerăm. N-am să mă retrag niciodată în turnul de fildes. E lucrul cel mai de dispret: să optezi să te retragi din viată pentru că viata nu e pe placul tău. Dar uneori te înspăimântă gândul că, atunci când hotărăsti să o iei în serios, viata devine o luptă.
Toate astea sunt doar vorbe. Poate am să întâlnesc pe cineva si am să mă îndrăgostesc [...] si voi vedea lucrurile altfel. Si n-o să mai îmi pese atât de mult de toate astea. [...] Voi face parte din tabăra dusmană.
Dar, pentru moment, asta e părerea mea. Că apartin unui soi de clan care trebuie să se opună celorlalti.
Nu stiu cine face parte din acest clan - oameni celebri, în viată sau decedati, care au luptat pentru cauze drepte, care au creat [...].
Nu sunt întotdeauna oameni demni de admiratie. Au momente de slăbiciune. Momente de lasitate si momente când sucombă intereselor materiale. Îsi petrec vacantele în turnuri de fildes. Dar o parte din ei însisi rămâne fidelă clanului.
Cei alesi.