luni, decembrie 10, 2007

Citeste o carte: Colectionarul.

Acum mai bine de un an îl întrebam pe fratele meu - pe atunci doctorand în lieratură comparată în Buffalo, New York - ce deosebeste o carte bună de o carte mai putin bună (nu zic proastă, că o carte proastă e destul de evidentă). Sau ce deosebeste un autor bun de unul mediocru (pe Miller de exemplu de Coelho).
Din discutia destul de lungă pe care am avut-o atunci am înteles câteva chestii de bază cum ar fi importanta mizei pe care o presupune cartea, a structurii si a constructiei personajelor, dar si a limbajului folosit.

După ceva timp, citind mai multe cărti am început să mă prind mai usor de diferite nuante (oare e vorba de experientă?) si chiar am început să-mi găsesc de multe ori propriile idei, propriile conceptii exprimate (mai coerent decât as putea eu vreodată) în paginile câte unei cărti.

Cea mai nouă exprientă de gen, am avut-o din cartea Colectionarul (de J. Fowles). Dacă în cazul lui Henry Miller sau Philip Roth mă identificam cu anumite senzatii sau cu conceptia tip carpe-diem din anumite ipostaze, de data asta am dat peste câteva idei despre viata activă - viata utilă.
Ideile astea, adnotate cu impresiile si modul în care le aplic eu ar fi:

  • Dacă esti cu adevărat artist, te dăruiesti artei cu toată fiinta. - Desi sunt departe de orice calitate artisitică (:P), chestia asta mi se pare importantă si aplicabilă în mai multe domenii. Sunt profesor pentru că cred în a fi profesor - cred în educatie, în evolutie. Toti cei care sunt ceva si nu doar au un job undeva, trebuie să se dăruiască cu totul.
  • Nu invadezi lumea. Nu trebuie să ai mici desene gata făcute sau idei preconcepute pe care să le reversi asupra oamenilor cu scopul de a-i impresiona. - Un curs la care am participat de ceva timp insista pe faptul că oamenii fac majoritatea actiunilor lor sub influenta interesului de "a da bine"
    în ochii celorlalti. A fii tu însuti, a fi deschis dar nu usor manipulabil e dificil, dar important.
  • Din punct de vedere politic trebuie să fii de stânga, pentru că în ciuda greselilor lor, socialistii sunt singurii care se interesează de soarta celorlalti. Pentru că simt, pentru că vor cu adevărat să facă o lume mai bună. - Aici e o chestie foarte intrigantă: o mare perioadă de timp am fost liberal convins. Lumea trebuie să fie lăsată să se descurce singură, să mai dea cu capul, fiecare să facă tot ce vrea cât timp nu dăunează celorlalti. Din păcate lucrurile nu sunt întotdeauna albe si negre, iar cei care se ocupă de dezvoltarea lumii (sau a unei tări sau teritoriu) de multe ori nu au interesul ca acea dezvoltare să fie echilibrată si prea întinsă geopolitic. In plus, cred (sunt sigur) că educatia trebuie să fie controlată social si asigurată pentru toată lumea, indiferent de mărimea conturilor. Problema se complică în România, unde nu există o stângă sau o dreaptă (nu există doctrină - toti sunt după cum bate vântul populismului), dar deja mă abat de la subiect :P
  • Trebuie să faci întotdeauna ceva. Când crezi cu adevărat în ceva, trebuie să actionezi. La ideea asta, creierul mi se umple de analisti politici, de emisiuni la TV unde se diseacă problemele Românei proaspăt europene. Toată lumea pare că stie toate problemele, nimeni nu face nimic.
  • Trebuie să accepti faptul că esti englez. Nu să pretinzi că ai prefera să fii francez sau italian sau altceva. După ce înlocuiti englez cu român poate nu vă sună bine. Mie da. În Germania, în Franţa sau în Ungaria le răspundeam tuturor la întrebarea "Where are you from?" cu un zâmbet si cu "Romania". Iar zâmbetul nu era de jenă, ci de indulgentă pentru că nu mă asteptam să stie pe unde e (desi unii stiau câte ceva) si eram indulgent cu incultura lor.
  • [...] nu trebuie să ajungi la un compromis cu mediul din care provii. Amputezi tot ce e vechi în fiinta ta, tot ce stă în calea făuririi noului din tine. Ideea asta, legată de cea de mai sus pare ciudată la prima vedere. E de fapt o completare care subliniază faptul că nu trebuie să preiei "sechelele" natiei din care te tragi. Nu trebuie să te simti complexat de a fi român, a fi român nu e o scuză că te comporti într-un anumit mod s.a.m.d.
  • Trebuie să urăsti orice formă de nationalism în politică. Trebuie să urăsti în politică, în artă si în orice altceva tot ce nu este autentic, profund si necesar. N-ai timp de pierdut cu tâmpenii lipsite de importanţă.[...] Nu te duci la filme proaste chiar dacă te atrag, nu citesti ziare de duzină, nu asculti emisiuni stupide la radio sau la televiziune, nu-ti irosesti timpul pălăvrăgind despre lucruri neînsemnate. Îti folosesti viata. - NO COMMENT!

3 comentarii:

AlexYa spunea...

Pot sa spun ca am ramas profund impresionata de acele citate care sunt realitate curata...chiar m-am relaxat si am gasit ceva interesant pe blogg-ul tau...felicitari si succes in continuare...asta se numeste calitate;) Alexia

black velvet spunea...

Da, subscriu, superba carte Colectionarul. Genul dupa care iti pare rau ca s-a terminat. Pentru si mai multe citate de viata intr-o carte ce poate fi considerata o superba introspectie, iti recomand cu caldura, de acelasi autor, romanul Daniel Martin.

anuska spunea...

Pentru a percepe cu adevarat o carte de calitate trebuie sa ai capacitatea de a citi. A citi - nu ma refer la rostirea unor litere, lucru pe care il invatam la gradinita, ci la capacitatea de a absoarbe sau de fapt a citi printre randuri. Ca sa devii un cititor sau cel putin ca sa intelegi o carte trebuie sa ai un indrumator, e neaparat sa stii ce sa citesti!!! Acum 5 ani, in liceu jumatate din clasa mea era extrem de entuziasmata de Paul Coelho si circula Alchimistul mai bine din mana in mana decat Rebreanu sau CALINESCU!!! .. si totul pentru simplu fapt ca s-a facut o lansare mondiala foarte mediatizata. Pacat ca o mare parte din acea minuscula parte din tineret care mai citeste astazi nu stie ce sa citeasca; o discutie sau critica pe o carte "beton" se reduce la un roman ieftin politist sau de amor (mai bine zis subtitrarea unei telenovele). Ma bucur foarte mult ca mai e cineva in stare sa-mi recomande o carte si citind comentariul ... e intradevar o carte! Mi-ar placea sa vad ca mai e cineva care stie sa citeasca, ca sa invat si eu.