marți, iunie 03, 2008

Taiati in carne vie!

După cum se vede si în imaginea alăturată, I'm PISSED! Really PISSED. Si sunt unul din oamenii mai tot timpul calmi, care se enervează destul de greu si de obicei pe chestiuni serioase.

Trigger-ul emotiei de azi, care mi-a accelerat pulsul până acolo încât respiram zgomotos si cu greutate, a fost un student (dahhh... la ce vă asteptati? ). Un student care s-a trezit cu câteva zile înaintea licentei (cred că sesiunea lor s-a si încheiat de fapt) cu o restantă de acum ceva timp, la profesorul al cărui asistent eram eu.
Cum în sală mai avea loc un examen cu studenti din anul 2, individul a ocupat un loc si si-a primit subiectele într-o atmosferă destul de relaxată - prea relaxată dacă mă întrebati pe mine (se putea discuta destul de lejer, se putea căuta pe internet - examenul fiind pe calculator). Cum profesorul a fost chemat în alte treburi urgente, am rămas singur la asistentă si am rămas uimit când l-am văzut cu telefonul mobil în mână si discutând cu voce tare despre subiectele pe care le-a primit si care ar putea fi solutia salvatoare.
I-am atras atentia pe un ton - zic eu ferm - doar ca să primesc un vag semn că nu se poate concentra asupra convorbirii, dacă vorbesc si eu în acelasi timp (!)
Am insistat evident, dar cum individul nu mă cunostea personal am fost nevoit să-i atrag atentia ca de mine depinde dacă el intră sau nu în licentă. După câteva replici acide (inclusiv o amenintare voalată!! - de genul vedem noi mai încolo) s-a mai potolit.

În al doilea rând m-am enervat pe sistemul de învătământ. De ce? Pentru că în loc să-i facem referat de exmatriculare (da, în anul 4), profesorul l-a certat putin (printre scuzele usor ironice si chiar uneori acuzatoare! - vezi bine, eu nu m-am prezentat să stie că-s prof si l-am certat prea brusc) după care i-a dat notă si l-a lăsat să plece, oferind încă o victorie scursurii societătii românesti care nu doar că stie că orice e posibil, dar si că poti călca orice si pe oricine în picioare, fără absolut nici o consecintă.

În al treilea rând - si cel mai important - m-am enervat pe mine. Pentru că mă consider încă prea mic. Pentru că nu vreau să mă pun rău cu colegii mei - obisnuiti să închidă ochii la orice astfel de agresiune asupra învătământului. Pentru că în loc să dau cu subsemnatul pe referatul de exmatriculare si să urmăresc cu încăpătânare semnarea lui la Decanat, am ales calea mai usoară pentru toată lumea - dar evident mai dăunătoare pentru toată lumea, în afară de studentul (azi) - parlamentarul (? - are sanse la atitudinea lui) de mâine.

Asa că vreau să vă rog, până reusesc să-mi adun puterile să mă lupt cu morile de vânt să-i ardeti care pe unde puteti. Aveti o fărâmă de autoritate? Folositi-o! Dati afară lenesii, penalizati nesimtitii, dati în judecată agresorii.
Oriunde ati fi si orice ati face, tăiati în carne vie!

9 comentarii:

MiLi spunea...

Prietene, las-o mai moale ca frustrarile au prostul obicei sa se adune. Iti dau dreptate. Pe de alta parte sunt si eu student in anul 4. Asa, exact cum faci tu, incep toti profesorii cu frustrari, si mai tarziu au reactii bizare,nenaturale, nocive,nedidactice cu radacini in frustrarile de care au uitat, dar care exista in subconstient.

Daci spunea...

mic mic.....da lucrezi din subconstient:P

Anonim spunea...

Da, si eu am avut o rabufnire de genul asta astazi...Si tot cu studentii zilelor noastre in rolul principal...Si cand ma gandesc ca si eu sunt studenta si ma izbesc tot timpul de intrebarea "Si daca nu respect regulamentul ce-mi faci? Ma dai afara?Sunt voluntar, nu ai cum ma penaliza"...Totul tine de responsabilitatea pe care ti-o asumi pentru faptele tale...Sau cat de ok esti tu...fara de tine si fat de lumea in care traiesti...

Adela spunea...

Post-ul de dinainte e tot al meu...Printr-o eroare a iesit anonim...

coco spunea...

las-o mai chill , ... ba!

Anonim spunea...

O da, sunt de acord cu tine. Burn them down!!! Send them to hell!!!

Cipri spunea...

Relax, nu o sa ma apuc sa impusc oameni aleator prin universitate :)
Chiar azi am trecut la o restanta pe toata lumea, desi multi nu stiau mai nimic.

Ma gandesc totusi ca modul asta de a pune problema in universitatile romanesti (toata lumea trece) nu e unul foarte pozitiv si ca ar trebui stabilita undeva o limita (chiar daca inceput mai jos) si tinut de ea.
De fapt, nu doar in universitati, ci peste tot in societate: in politica, in mass-media, in viata de zi cu zi.

Anonim spunea...

ne spui: "taiati in carne vie!" dupa care la restanta ii treci pe toti ... ne spui ca trebuie inceput de undeva dar tu nu ai curajul sa-ti asumi asta, sa incepi chiar tu. in conditiile date, e metoda clasica romaneasca ... pai de ce tocmai eu? daca ar face si altii as face si eu sau cum spuneai intr-o alta zi: "teoria efortului minim" ;)

Cipri spunea...

@anonim:
asa e... ultima parte a articolului spune ca sunt de fapt suparat (si) pe mine, ca nu am puterea sa fac ceva.
de fapt caut un sprijin - cat de mic, sa stiu ca nu-s chiar singur impotriva lumii :)